24 Ianuarie 2020 publicat în Lifestyle 12 share-uri

Am schimbat drumul pentru tine, să mă ții minte bine. Am iubit nemăsurat fiindcă așa sunt eu, dau totul sau nimic, plus că îmi place să ard. Însă a fost doar o cursă pasageră ce am avut noi. Nu era trenul făcut pentru NOI.

de Alexandra Șerban

Aș fi uitat toate câte le-ai fi făcut…

Aș fi deschis larg geamurile să intre soarele și răcoarea unei noi zile care să șteargă toate câte s-au spus, ne-am spus și au durut- lucruri pe care nu le-ai făcut... și erau un must.

Aș fi lăsat fereastra larg deschisă spre un nou început, o nouă zi și mult, mult aer proaspăt- pentru noi. Perspective. Șanse. Încrederea că se poate  merge mai departe chiar și atunci când feelingul e că s-a terminat, când nici măcar nu prinsesem startul;

...Destul au văzut ochii mei și adevărul prea viu a spus mai multe decât se poate spune prin cuvinte. Mă doare că nu ai simțit la fel însă... înțeleg - înțeleg că oamenii brusc se indepartează așa cum brusc s-au plăcut, s-au vrut, s-au avut. Însă bunul-simt cere un loc de bună ziua, loc de întâmpinat cu surâsuri viitoare când întâmplător pe stradă ne vom întâlni și liniile privirilor ni se vor întâlni; tu însă nu, nu ai lăsat loc și de așa ceva.

Ale tale gesturi... Eu sunt într-un fel și tu mă vezi altfel- era ce am simtit. Nu ai întrebat ce am simțit.Ai plecat fără răspunsuri, nici măcar la ale mele întrebări: "de ce"-uri pentru tăcerea și indiferența ta.

Foto: By IVASHstudio /Shutterstock

Am schimbat drumul pentru tine, să mă ții minte bine. Am iubit nemăsurat fiindcă așa sunt eu, dau totul sau nimic, plus că îmi place să ard. Însă a fost doar o cursă pasageră ce am avut noi. Nu era trenul făcut pentru NOI. Nici corabia ta, nici a mea- deși amândoi am urcat liberi, nepăsători, calzi, încălziți de cuptorul lunii iulie și de schimbul de replici atât de pătimaș și înfocat.

Fost-a bun naufragiul nostru?! SPUNE-MI! În viață cui te-ai deconectat după mine?!

În beznă și în păcat ne-am avut atunci când ne bucuram de pulsul inimilor și a bătăilor din piepturile noastre. Aveam o garanție- că îmi vei inapoia și o carte - și nu ai să pleci așa cum ai făcut-o, ca un laș, de frică și de neînțeles. Doar că garanția era măsura conștiinței mele, nu a tale!

Citeste continuarea pe pagina urmatoare >>>> 


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri