Ati simtit vreodata ca va prabusiti de pe o treapta in gol ? cam asta era senzatia..Vocile medicilor ramaneau undeva in spate, iar eu coboram incet si sigur in intuneric. Nu am vazut nicio luminita, iar ’’tunelul’’, daca poate fi numit asa, era un neant intunecos in care ma afundam lent. Prima senzatie a fost de eliberare. Nu mai exista durere, gravitatie sau timp…pluteam in deriva intr-un spatiu amorf, iar la un moment dat, deasupra mea a venit ‘’CINEVA’’. Ii simteam prezenta, dar stiam ca nu am ‘’voie’’ sau ca ‘’nu se cade’’ sa il ‘’privesc’’. Folosesc ghilimelele, pentru ca nu va pot descrie decat cu titlu aproximativ ceea ce simteam.
FOTO homepage si interior: SXC.HU
Intrasem intr-un univers necunoscut, iar instrumentele de care dispune gandirea rationala, nu sunt suficiente pentru a-l explica. Asistata de PREZENTA LUI, am inceput un fel de autoanaliza a intregii mele vieti. Hotarat lucru, nu urmaream un film…Era, mai degraba, ca si cum citeam o carte, al carei personaj principal eram eu insami. Ma aflam, deopotriva, in ipostaza de acuzator si acuzat, un fel de interogatoriu al constiintei mele. De exemplu: ‘’Ai fost un om las!’’ Tot eu, ripostam imediat: ‘’Ba n-am fost!’’ Automat, se ‘’descarcau’’ in ‘’mintea mea ‘’ toate situatiile in care dadusem dovada de lasitate. Si nu erau putine…EL doar ma asista, cu un fel de superioritate blanda, absoluta. Oricat m-as stradui, nu cred ca voi gasi in vreun dictionar cuvintele potrivite pentru a-L descrie, asa cum il simteam.
Nu vreau sa va insir aici suma pacatelor de care ma faceam vinovata. Pedeapsa venea ca o consecinta fireasca, nu se negocia si nu aveam deloc sentimentul ca EL era cel care ma pedepsea. Trebuia sa stau, surghiunita intr-un spatiu atemporal - eu, singuratatea si pacatosul meu suflet. Era ca si cum nu-mi facusem corect temele, fiind nevoita sa reiau de la capat problema, cautand, de aceasta data, solutia cea buna. Retraiam fiecare experienta a scurtei mele vieti, durerea fiind direct proportionala cu sentimentul ca nu facusem ce trebuia.
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie