26 Aprilie 2012 publicat în Lifestyle 79 share-uri

Am intalnit-o pe DanAnd (Daniela Andreescu) cu emotie, intr-o dupa amiaza racoroasa de primavara... pentru a vorbi despre 'darul prezentului'.

Mai buni cu noi si cu ceilalti

Iulia: Emotiile ce sunt de fapt?

Daniela: Energie in miscare, careia am invatat sa-I punem diverse etichete. Cand incepi sa vezi ca prin antrenarea mintii devine posibil sa reduci emotiile asa-zis negative si pe cele neplacute, ca enervarea, nemultumirea, tristetea, si sa utilizezi constient energia lor, realizezi ca ceea ce in mod obisnuit etichetam drept emotii este o combinatie de senzatii si stari ale corpului si mintii carora am invatat sa le dam un nume, si sa le sustinem prin explicatii si justificari.

Problemele noastre nu provin din emotii sau conceptiile noastre despre ele, ci din faptul ca ne atasam de ele considerandu-le un adevar “real” si nu constructii ale mintii. Cand incepem sa ne schimbam aceasta perspectiva, devine posibil sa ne indreptam cu mai multa relaxare catre atingerea acelui scop despre care vorbeam mai devreme: a fi fericit si de folos celorlalti. Nu stiu sa existe ceva care pe termen lung sa aduca aceeasi implinire si care sa ne ajute sa devenim mai… umani.

Iulia: Acesta este acel ceva care ne deosebeste de animale?

Daniela: Recent a avut loc o conferinta internationala cu participarea unor importanti oameni de stiinta si specialisti din domeniul stiintelor cognitive si neurostintelor, a carei tema era “ce inseamna sa fii uman”. Pe langa multele lucruri pe care le avem in comun cu celelalte animale, iar unele studii indica inclusiv empatia ca fiind ceva ce se regaseste si la alte animale, ceea ce pare a ne deosebi fundamental este inclinatia catre cunoasterea si intelegerea realitatii, a lumii in care traim, si reflexia asupra sinelui, a scopului si sensului vietii.

Iulia: Cu toate astea, ni se pare ca vedem in jur oameni care nu au aceasta constiinta de sine. Pentru ei, viata trece pur si simplu? Sau nici nu ar trebui sa ne intereseze ce fac ceilalti?

Daniela: Sunt oameni care intr-adevar nu reflecteaza asupra propriei existente si nici nu sunt preocupati de cunoastere, stiintifica, spirituala sau de alt fel, dar care duc o viata implinita, cu sens, benefica pentru ei insisi si ceilalti. Faptul ca ai o cautare spirituala, nu te face neaparat un om spiritual. Cunoasterea si practica unei cai spirituale, traditii sau religii, pot deveni usor o modalitate suplimentara prin care iti intaresti egoul. Uneori poti face chiar mai mult rau, tie si altora. Pentru mine, acum, spiritualitatea inseamna a alege acel tip de perspective, idei, credinte, care sa ajute sa fii mai bun cu tine si cu cei din jur, sa fii mai constient, mai capabil de a contribui cu ceva in mod real pozitiv la propria viata si a celor din jur. Nu inseamna a-ti intari ideile si proiectiile personale despre lume, adoptarea unor noi iluzii sau gasirea unui refugiu linistitor care sa-ti anestezieze temerile si suferintele.

Iulia: De ce crezi ca ar trebui sa fim mai buni cu noi si cu ceilalti?

Daniela: Din multe motive, insa o perspectiva practica, imediat utila in viata de zi cu zi, care mie mi se pare relaxata si chiar amuzanta, este… “dintr-un egoism intelept”. In momentul cand esti binevoitor cu tine insuti, nu te devalorizezi si nici nu te crezi superior celorlalti, te simti senin, asezat, echilibrat, iar aceasta va face sa te porti intr-un fel prietenos, calm, si adecvat situatiilor. Atunci, cel mai probabil, si ceilalti vor intra intr-o rezonanta pozitiva. M-am referit la “egoism” in sensul ca este si in interesul meu sa nu fiu, de exemplu, nervos si furios, pentru a-mi oferi sansa de a primi de la celalalt un zambet, in loc de o privire incruntata.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri