26 Aprilie 2012 publicat în Lifestyle 79 share-uri

Am intalnit-o pe DanAnd (Daniela Andreescu) cu emotie, intr-o dupa amiaza racoroasa de primavara... pentru a vorbi despre 'darul prezentului'.

In cautarea fericirii

Iulia: Societatea de astazi pare a fi centrata doar pe valori imediate, pe acumulare de bunuri, de placere… Mai este loc pentru spiritualitate?

Daniela: Este si loc, si timp. A nu face rau celuilalt, de exemplu, este un act de “spiritualitate aplicata”, iar ocaziile pentru aceasta practica apar in fiecare zi… Si nu cred ca cei care sunt multumiti cu ce au si cum sunt, ar fi mai prejos decat cei care se considera cautatori spirituali. Din perspective mea, in lumea de azi s-a accelerat nu numai goana dupa “a avea” si acumularea de bunuri, placeri, recunoastere, dar si goana dupa acumularea de trairi spirituale si “mai multa” fericire.

Iulia: Este de fapt o proiectie falsa a fericirii?

Daniela: Pe de o parte falsa, pe de alta parte o reteta pentru nefericire. Daca permanent vrei altceva, mai mult, mai repede, mai bine, inseamna ca in momentul acela nu te poti simti pe deplin multumit si fericit. Chiar atunci cand traiesti evenimentele vietii cu entuziasm, placere, sau bucurie, pe langa faptul ca in mod evident trec sau se tranforma in opusul lor, o parte din ganduri se duc spre viitorul “mai” altfel… Desigur, depinde de ce-si doreste fiecare, impins de automatismele pe care s-a obisnuit sa le creada a fi “eu”, sau daca alege, constient, unde vrea sa ajunga si, mai ales, cum si “cu ce pret”… Pentru multi nu “viata trece pe langa ei”, cum vorbeam mai devreme. In competitia pentru fericire, ei trec in goana pe langa viata…

Iulia: De ce suntem suparati? Nefericiti? Nemultumiti?

Daniela: Ne-am invatat sa avem asteptari si sa ne atasam puternic de propriile ganduri, trairi, emotii, pareri, credinte si altele de felul asta. Cand celalalt spune sau face altceva decat ce ne asteptam sau dorim pentru a ne simti noi insine “bine”, sau cand noi insine ne privim prin comparatie cu ceilalti, cand dam vina pe noi sau pe ceilalti ca evenimentele din realitate arata altfel decat n-am inchipuit, apar tot felul de “probleme” si nefericiri. Nu e o noutate a spune ca, in fond, ceea ce traim este nu “realitatea” ci proiectiile, parerile noastre despre ea. Insa tocmai de aceea, vestea buna este ca putem sa ne schimbam mintea pentru a vedea in mod diferit “realitatea” si a ne conduce viata mai constient.

Iulia: De ce vedem lucrurile deformat?

Daniela: Intr-o mare masura le vedem in functie de cum am fost formati, prin educatie si ca urmare a influentelor mediului social si cultural in care traim. De exemplu, a fi liderul unei organizatii este in general a considerat ca fiind ceva admirabil, exceptional. Dar intr-un sat din jungla Amazonului nu inseamna nimic, nici macar nu exista ideea. Practic, acel lucru nu exista in sine. Exista doar fiindca noi il proiectam in minte si ii acordam valoare. Nu inseamna ca asta ar fi ceva “rau” sau ca ar trebui sa gandim diferit sau de loc. Inseamna doar ca in masura in care credem despre proiectiile noastre ca reprezinta adevarul si devenim intoleranti sau agresivi despre “proiectiile” altora, probabilitatea sa traim multe momente de enervare, suparare si nefericire este foarte mare.

Iulia: Daca ai putea sa schimbi ceva in legatura cu modul cum sunt educati oamenii, ce ai schimba? Ce principii ai transmite tu unui copil de 5-7 ani?

Daniela: In primul rand cred ca utila ar fi un fel de “medicina preventiva” pe care s-o invete viitorii parinti si educatorii, astfel incat copiii sa nu fie “contaminati” de toate acele lucruri care, din generatie in generatie, duc in mod constant la nefericiri si suferinte. Apoi, ar fi exemplul personal pe care il ofera copiilor parintii si profesorii, iar comportamentul lor sa nu fie in contradictie cu ce spun. De curand, mergand pe strada am trecut pe langa o mama care tocmai tipa la fetita ei spunandu-i ca “nu e frumos sa vorbesti tare”…

Principiul dupa care cred ca ar fi util sa se conduca parintii, inclusiv pentru a da un exemplu pe care sa-l urmeze copiii, ar fi compasiunea pentru sine si ceilalti, si “altruismul intelept”. Spun “intelept”, pentru ca fara a avea discernamantul corect despre situatiile in care e folositor sa spui “da”, sau sa spui “nu”, chiar gesturi care par a fi “altruiste” pot avea rezultate negative… Ajuti, dai, renunti la tine pentru celalalt, insa uneori acest “dat” il impiedica pe celalalt sa se responsabilizeze, ii face mai mult rau decat bine. E nevoie sa dezvolti un anumit tip de discernamant, legat si de capacitatea de a constientiza propria motivatie.

Iulia: Avem nevoie de coaching sau indrumarea unui specialist pentru a ajunge la acest tip de filosofie?

Daniela: Din perspective mea, daca ne hotaram sa fim onesti cu noi insine, in toate etapele vietii avem nevoie, intr-un fel sau altul, de indrumare. Scopul nu este a adopta o anume filozofie, ci a aplica si integra in propria viata ceea ce este benefic pentru noi insine si pentru cei din jur. A dori sa beneficiezi de indrumarea unui profesionist, nu inseamna ca “nu esti in stare” sa te descurci singur si nici ca te-ai lasa condus orbeste.

Este responsabilitatea fiecaruia sa identifice care este tipul de indrumare care il poate efectiv ajuta. Coachingul este una dintre metodele posibile. Pe scurt, un coach te insoteste in demersul de a-ti afla in interior solutiile potrivite pentru tine, si a actiona pentru atingerea scopului si obiectivelor pe care ti le asumi. Este o interventie focalizata pe rezultate si orientata spre viitor. Desi extrem de eficient, coachingul nu este un panaceu universal sau potrivit oricand pentru oricine. Unele persoane sunt intr-o etapa a vietii in care pentru a avansa le este de folos sa lucreze cu un coach, altii au nevoie de psihoterapie, sau diverse metode care faciliteaza dezvoltarea personala. Iar asta nu inseamna ca esti “special” daca faci coaching si mai putin “bun” daca urmezi o terapie.

Iulia: Daca ar fi sa alegi un singur lucru important pentru o viata fericita, care ar fi acela?

Daniela: Sa inveti din trecut si sa-ti faci planuri pentru viitor, dar concentrandu-te exclusiv pe prezent. Singurul moment cert si “real” este cel de … acum.

*In imagine, o lucrare de Daniela Andreescu (DanAnd), publicata in volumul "The Gift of Now".

O gasiti pe Daniela Andreescu pe site-urile: https://www.danielaandreescu.ro
https://www.artofchange.ro
https://www.danielaandreescu.ro/blog/
si la Fundatia Calea Victoriei unde tine cursuri de dezvoltare personala

Consemneaza Iulia Sima


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri