Protejarea biodiversității este adesea asociată cu păduri întinse, rezervații naturale sau specii aflate în pericol. În realitate, natura își găsește loc și în spațiile în care oamenii trăiesc, muncesc și construiesc infrastructură. Modul în care administrăm aceste locuri poate face diferența între un ecosistem care rezistă în timp și unul care dispare treptat.
Un episod recent al platformei Romania Unfolds, inițiată de Veolia România și dedicat temei vieții terestre, prezintă trei exemple din țara noastră care arată că protejarea naturii nu presupune neapărat excluderea activității umane. Dimpotrivă, oamenii și comunitățile pot deveni parte din soluție.
Pajiștile din Transilvania, o moștenire vie a comunităților rurale
În sudul Transilvaniei, peisajul agricol a fost modelat de generații de fermieri. România are aproximativ 4 milioane de hectare de pășuni și fânețe, iar aproape jumătate dintre acestea fac parte din peisaje agricole cu Înaltă Valoare Naturală, comparativ cu o medie europeană de circa 30%.
Unele dintre aceste pajiști sunt adevărate insule de biodiversitate, unde pe suprafețe restrânse pot fi întâlnite peste 50 de specii de plante. Din 2004, Fundația ADEPT Transilvania lucrează alături de comunitățile rurale din zona Târnava Mare pentru conservarea acestor peisaje, susținând în același timp micii fermieri și economia locală. Zona a devenit cel mai mare sit agricol Natura 2000 din România, demonstrând că agricultura tradițională și conservarea naturii pot merge mână în mână.
Ecoducte pentru animale și grija pentru păsările din România
Drumurile și căile ferate sunt esențiale pentru dezvoltare, dar pot fragmenta habitatele naturale și pot izola populațiile de animale sălbatice. Pentru multe specii, un drum poate deveni o barieră greu de traversat, îngreunând accesul la hrană, apă sau zone de reproducere.
Situația este relevantă și pentru păsări: în Europa, 19% dintre specii sunt amenințate sau aproape amenințate, iar în România procentul ajunge la 27% în cazul speciilor cuibăritoare evaluate. De peste trei decenii, Grupul Milvus derulează proiecte de monitorizare, conservare și reabilitare a animalelor, salvând până acum peste 3.000 de exemplare. Una dintre soluțiile dezvoltate este ecoductul, un pasaj construit peste sau pe sub infrastructura rutieră, care permite animalelor să treacă în siguranță dintr-un habitat în altul.
Arcuda, stația de apă care a devenit refugiu pentru natură
Un exemplu neașteptat vine de lângă București. Stația de tratare a apei potabile Arcuda, care tratează zilnic aproximativ 500.000 de metri cubi de apă captată din râul Dâmbovița pe o suprafață de 136 de hectare, a devenit de-a lungul timpului și o zonă bogată în biodiversitate.
Pe acest sit au fost identificate 385 de specii de plante, 49 de specii de păsări și trei habitate protejate de interes comunitar. Prin gestionarea atentă a habitatelor, controlul speciilor invazive și o politică de zero pesticide, Apa Nova București contribuie la menținerea echilibrului ecologic al zonei, arătând că infrastructura critică poate avea, în paralel cu funcția sa tehnică, un rol important pentru natură.
O idee comună: natura integrată în felul în care administrăm teritoriul
Deși par foarte diferite, cele trei exemple pornesc de la aceeași premisă: protejarea biodiversității trebuie integrată în modul în care folosim și administrăm spațiul. Într-un caz, soluția este colaborarea cu micii fermieri și păstrarea unor practici agricole valoroase. În altul, este nevoie de infrastructură care reface legăturile dintre habitate. În cazul Arcuda, protejarea naturii devine parte din administrarea unei infrastructuri esențiale pentru un oraș.
Mădălin Mihailovici, CEO Veolia România, a declarat că biodiversitatea nu este un element de decor al dezvoltării, ci infrastructura naturală de care depind apa pe care o bem, resursele pe care le folosim și reziliența comunităților noastre. El a subliniat că miza actuală nu mai este doar limitarea impactului asupra naturii, ci integrarea protejării și regenerării ecosistemelor în activitățile de zi cu zi, iar exemplul Arcuda arată concret că o infrastructură care deservește milioane de oameni poate fi, în același timp, un refugiu pentru biodiversitate.
Protejarea biodiversității nu este doar o responsabilitate a rezervațiilor naturale sau a organizațiilor de mediu, ci ține și de agricultură, infrastructură, administrație și economie. În cele din urmă, este vorba despre felul în care alegem să folosim spațiul în care trăim, astfel încât dezvoltarea și natura să poată evolua împreună, nu în competiție.
Întrebări frecvente despre Biodiversitate
1. Ce sunt pajiștile cu Înaltă Valoare Naturală?
Sunt peisaje agricole tradiționale, întreținute de comunități locale de-a lungul generațiilor, care găzduiesc o diversitate remarcabilă de specii de plante, uneori peste 50 pe suprafețe restrânse.
2. Ce rol au ecoductele pentru fauna sălbatică?
Ecoductele sunt pasaje construite peste sau pe sub drumuri și căi ferate, care permit animalelor să traverseze în siguranță și refac conectivitatea dintre habitatele fragmentate de infrastructura rutieră.
3. De ce este stația Arcuda un exemplu relevant pentru biodiversitate?
Deși este o infrastructură critică pentru alimentarea cu apă a Bucureștiului, pe suprafața sa au fost identificate 385 de specii de plante, 49 de specii de păsări și trei habitate protejate, datorită unei administrări atente.
Sursă foto - 3rdtimeluckystudio, Nathan Moine / Shutterstock
Pasiunile mele eterne sunt scrisul, cititul și comunicarea. Îmi place să mă exprim prin scris la fel de mult cum îmi place să am o discuție reală, autentică cu cineva. Mă bazez pe emoții în orice domeniu aș activa și cred...
Rezultatele PISA 2025 arată cea mai slabă performanță a României din ultimul deceniu
România merge la Cupa Mondială de Padel cu două echipe naționale alese la Brașov
Rezultatele PISA 2025: președintele cere investiții consecvente în educația din România
Profesorul care își învață elevii să gândească dincolo de manuale