Nu te mai iubesc, draga mea...

Dar eu nu am vrut sa inghit scenariul lui. I-am raspuns: <<Copiii nostri nu au varsta potrivita pentru a le cere sa fie preocupati de fericirea parintilor. Asta daca nu vrei sa creezi dependenti care pe urma sa isi petreaca viata cu tot felul de terapii. Sunt anumite momente intr-o relatie cand partile implicate au nevoie de o pauza. Ce trebuie sa facem ca sa iti dam spatiul de care ai nevoie, fara a afecta familia?>>.
<<Ce?>>, mi-a raspuns el.

"Du-te intr-o calatorie in Nepal. Construieste o curte interioara. Transforma-ti garajul intr-o pestera. Cumpara-ti setul de tobe pe care ti l-ai dorit mereu. Fa orice altceva decat sa ne ranesti pe mine si pe copii cu o miscare necugetata, cea despre care vorbesti>>. Apoi mi-am repetat replica: <<Ce trebuie sa facem ca sa iti lasam spatiul de care ai nevoie, fara a afecta familia? Cum putem sa avem o distanta responsabila, unul fata de celalalt?>>"

“Nu vreau distanta, vreau sa ma mut”, a raspuns el. Mintea mea a intrat intr-o cursa nebuna, continua Laura. Era vorba despre alata femei? Droguri? Alte secrete? Dar m-am oprit. Fiindca nu vroiam sa sufar.
M-am dus la biroul meu si am cautat pe Google expresia: <<despartire responsabila>> si m-am intors cu o lista de lucruri pe care le puteam face pentru a-i da mai multa libertate. Am ramas foarte puternica. Puteam sa vad durerea din ochii lui dar am ramas puternica.

“Inteleg ce intentionezi sa faci. Vrei sa ma trimiti la terapie psihologica si nu vei avea de gand sa ma lasi sa ma mut si ii vei folosi pe copii impotriva mea”, a spus el. “Nu am spus niciodata asta: Te-am intrebat doar ce am putea sa facem ca sa iti dam mai multa libertate...”

Totusi, sotul Laurei nu a parasit locuinta pe care o construisera impreuna, pe ea si pe cei doi copii ai sai. In schimb si-a petrecut vara intr-o stare extrem de distanta fata de familie. “Nu mai venea acasa ca de obicei, la ora sase seara. Statea in oras pana tarziu si nu suna. Ne strica toate petrecerile pentru ca nu mai participa la ele. Iar cand era acasa, era foarte foarte distant. Nu ma privea in ochi. Nici macar nu mi-a urat <<La multi ani>> de ziua mea. Dar nu i-am facut jocul. Mi-am continuat viata. Le-am spus copiilor: <<Tati are un moment dificil, asa cum au deseori adultii. Dar ramanem o familie, indiferent ce s-ar intampla>>. "Nu aveam de gand sa sufar. Si nu vroiam sa sufere nici copiii mei”, povesteste scriitoarea americana.

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo