Să nu mai punem greutăți inutile pe umerii celorlalți. Nimeni nu ne poate face fericiți sau împliniți. Fericirea proprie este responsabilitatea noastră.

Învaț din experiențele trecutului și le trăiesc pe cele care sunt eterne precum dragostea, iertarea. Încerc să găsesc fericirea în a ajuta pe cineva, în a înțelege pe cineva, în a accepta, în a aduce mângâiere și consolare, în a face bine, în a face frumos, în a trăi frumos, în a gândi frumos.

Sunt oameni care spun: ‘Astăzi nu pot fi fericit fiindcă sunt bolnav, fiindcă nu am bani deloc, fiindcă este foarte cald, fiindcă este foarte frig, fiindcă cineva m-a jignit foarte grav, fiindcă cineva a încetat să mă mai iubească, fiinca nu știu să mă iubesc pe mine suficient, fiindcă soțul/ soția s-a schimbat, fiindcă copiii mei nu mă fac fericit, fiindcă prietenii mei nu mă fac fericit, fiindcă nu sunt fericit nici cu jobul meu etc.

Îmi iubesc viața nu fiindcă viața mea este mai ușoară ca a altora, ci fiindcă am ales să fiu fericită ca persoana individuală și sunt responsabilă pentru propria fericire.

Când îl eliberez pe soțul meu (sau pe oricine altcineva) de această obligație, îl ușurez de povara de a mă purta pe umerii săi. Astfel, viața tuturor devine mult mai ușoară.

În acest mod am reușit să am o căsnicie reușită de-a lungul acestor zeci de ani.’

La auzul spuselor soției sale, ochii soțului s-au umplut de lacrimi și a început să aplaude laolaltă cu toți cei din sală.

Fericirea depinde doar de noi, să o creăm în fiecare zi pas cu pas și să ne lăsăm sufletul cuprins de ea. Doar noi suntem cei responsabili pentru experiențele vieții noastre și pentru răspunsul la circumstanțele și oamenii din viața noastră. Gândurile și mintea noastră construiesc raiul și iadul aici pe pământ, fericirea și hăul cel mai adânc. Este important asupra a ceea ce ALEGEM să ne concentrăm.

Suntem oameni, greșim, cădem, râdem, eșuam, o luăm de la capăt din nou. Nu suntem perfecți, dar suntem recunoscători căci fericirea se află în lucruri mărunte. Viața nu este nici ea perfectă, dar învățăm să renunțăm la așteptări, învățăm să renunțăm la dureri, învățăm să trecem peste dezamăgiri, învățăm să iertăm și astfel ne să ne eliberăm și să ne construim drumul către pace și fericire. Căci da, astăzi aleg să fiu fericită. ASTĂZI SUNT FERICITĂ.

“Sursa fericirii mele nu este soțul meu. Nu este cel care deține cheia bucuriei mele. Nimeni nu deține cheia fericirii mele. Când nu depinzi de soțul tău ca să te facă împlinită, atunci el poate greși și pentru tine acest lucru este în regukă. El poate spune lucruri greșite și tu îl poți ierta cu ușurință. El își poate avea propriile bătălii și își poate pune sub semnul întrebării direcția în care se afla și tu nu cazi pradă disperării. El poate să fie partenerul tău și prietenul tău deoarece nu trebuie să fie salvatorul tău.” (citat Lysa TerKeurst, Am I Messing Up my Kids? ... and Other Questions Every Mom Asks)

Foto homepage: goodluz /Shutterstock


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Soțul tău te face fericită? O femeie a oferit un răspuns absolut FABULOS la această întrebare!.