Are nevoie sa stie ca exista undeva, cat mai aproape de ea. Il iubeste pentru ca l-a iubit. Il iubeste pentru ca impreuna au format un trecut si au construit amintiri. El ii provoaca cu usurinta lacrimi, iar in secunda urmatoare o face sa se simta cea mai fericita femeie de pe fata pamantului. El o face sa simta ca traieste cu adevarat.
Alaturi de el are pasiune si suferinta. Alaturi de el, imaginea viitorului devine ambigua si neclara. El este insa dioxidul de carbon care o face sa simta importanta oxigenului in viata sa. Se simte vinovata fata de amandoi si mai ales fata de propria persoana. Si cu toate acestea, in culmea fericirii, nu este deloc fericita... Alaturi de care dintre ei sa ramana pentru ca si mai tarziu sa fie impacata cu sine insasi si sa nu regrete decizia luata?
Ca si ea, am trait cu sentimentul ca dragostea, oricat de generoasa ar fi ea, are dreptul la partea sa de egoism. Isi merita cu prisosinta luxul de a nu se multumi cu jumatati de masura. La fel de bine cum isi merita privilegiul de a fi irationala. La un moment dat, pentru linistea personala si a celor dragi, o hotarare va fi ceruta cu impetuozitate, o decizie va trebui luata. Nu cu ajutorul ratiunii, ci al inimii... Atata timp cat ea este implinita si te aproba tacit in hotarea luata, este evident ca a fost si decizia corecta. Atunci si acolo putem da nas in nas cu fericirea...
D.
Sara Ioana Buturuga, aur la paralele la Campionatul Național al Junioarelor
Ministrul Educației propune un experiment: școli fără birocrație timp de un an
Ministrul Educației: modelul japonez de curățenie în școli nu poate fi copiat direct în România
Ministrul Educației propune o schimbare de miză: elevii să învețe pentru viață, nu doar pentru teste