Julian Schnabel a decis sa faca acest film nu numai pentru ca subiectul sau se potriveste cu restul palmaresului sau cinematografic, ci si pentru ca a rezonat cu el intr-un registru personal. El a fost in mod deosebit miscat de relatia dintre Jean-Dominique Bauby si tatal sau, iar scenele dintre aceste doua personaje sunt miscatoare. Forma a reprezentat si ea o provocare esentiala pentru acest proiect. Prima jumatate a filmului este realizata din punctul de vedere al lui Jean-Dominique Bauby. Imaginea este uneori neclara, alteori stralucitoare si plina de culoare, alteori orbitoare si descentrata. Julian Schnabel filmeaza asa cum picteaza, apropiindu-se mult – de piele, ca si de filmul in sine. Nota de erotism a unor imagini cu guri, coapse sau gaturi este ca un detaliu dintr-un tablou. Decorurile, stranii si luxoase, au un aer magic. Jean-Dominique Bauby a numit “Cinecitta” un anumit loc din spitalul Berk Maritime. Aprecia farmecul poetic, neconventional al acelui loc, “geografia imaginara” a unui studio de film. Adoptand o pozitie clara, monologul interior al lui Jean-Dominique este reconstituit printr-o naratiune “exterioara”, inregistrata pe masura ce se realizau filmarile. Ca spectatori, traim experienta alaturi de el, in acelasi loc, in acelasi timp. Muzica urmareste firul narativ, pe masura ce urmarim cum alterneaza momente de ratacire si de renastere. Julian Schnabel considera ca viata lui Jean-Dominique Bauby a inceput dupa accident, cand a devenit constient de ceea ce este cu adevarat. A renascut in chip de fluture.
Scafandrul si fluturele
Julian Schnabel a decis sa faca acest film nu numai pentru ca subiectul sau se potriveste cu restul palmaresului sau cinematografic, ci si pentru ca a rezonat cu el intr-un registru personal. El a fost in mod deosebit miscat de relatia dintre Jean-Dominique Bauby si tatal sau, iar scenele dintre aceste doua personaje sunt miscatoare. Forma a reprezentat si ea o provocare esentiala pentru acest proiect. Prima jumatate a filmului este realizata din punctul de vedere al lui Jean-Dominique Bauby. Imaginea este uneori neclara, alteori stralucitoare si plina de culoare, alteori orbitoare si descentrata. Julian Schnabel filmeaza asa cum picteaza, apropiindu-se mult – de piele, ca si de filmul in sine. Nota de erotism a unor imagini cu guri, coapse sau gaturi este ca un detaliu dintr-un tablou. Decorurile, stranii si luxoase, au un aer magic. Jean-Dominique Bauby a numit “Cinecitta” un anumit loc din spitalul Berk Maritime. Aprecia farmecul poetic, neconventional al acelui loc, “geografia imaginara” a unui studio de film. Adoptand o pozitie clara, monologul interior al lui Jean-Dominique este reconstituit printr-o naratiune “exterioara”, inregistrata pe masura ce se realizau filmarile. Ca spectatori, traim experienta alaturi de el, in acelasi loc, in acelasi timp. Muzica urmareste firul narativ, pe masura ce urmarim cum alterneaza momente de ratacire si de renastere. Julian Schnabel considera ca viata lui Jean-Dominique Bauby a inceput dupa accident, cand a devenit constient de ceea ce este cu adevarat. A renascut in chip de fluture.
- ALTE ARTICOLE DESPRE:
- eveniment
- evenimente
- filme
- Julian Schnabel
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie