Pe scurt, acesta ar fi mecanismul pedagogiei otravitoare. Alice Miller expune daunele acesteia asupra intregii vieti adulte, pornind de la exemple din terapie, fara a evita sa descrie efectele pedagogiei negre asupra terapeutilor, care isi conduc pacientii pe cai gresite, spre un mai bine aparent, tocmai din cauza propriei supuneri fata de parintii interiorizati.
Trupul
„Trupul nu intelege absolut deloc aceasta morala, n-are ce face cu a cincea porunca, nici nu se lasa inselat cu vorbe asa cum face ratiunea. Trupul este pazitorul adevarului nostru pentru ca poarta in el experienta intregii noastre vieti si are grija ca noi sa putem trai cu adevarul propriului organism. El ne sileste cu ajutorul simptomelor sa admitem cognitiv acest adevar, ca sa putem comunica armonios cu copilul care traieste in noi, care a fost cindva desconsiderat si umilit.”
Alice Miller sustine ca umilintele si refuzurile din copilarie, impreuna cu constringerile derivate din porunca a cincea sunt cauze pentru violenta si cruzimea pura, pentru nevoia de putere nelimitata, pe de-o parte, iar pe de alta parte, sublimarea le poate transforma in arta. Referitor la acest ultim aspect, autoarea scrie scurt despre copilaria si felul in care s-au raportat la ea mari scriitori, despre luciditatea si viziunea limpede blocate atunci cind sunt indreptate impotriva parintilor.
Si totusi...
Atat ideile expuse, cat si critica dura la adresa ideologiei educationale (educare prin antrenare, dresare), precum si separarea clara de psihanaliza clasica trezesc interesul fata de Alice Miller. As fi vrut ca Revolta trupului sa fi fost scrisa mai amanuntit, cu mai multe explicatii si dovezi, sa citesc clar relatia dintre o afirmatie curajoasa, impotriva curentului si faptele pe care se bazeaza ea. E adevarat ca referirile la lucrari anterioare pot insemna tocmai aceasta legatura, insa pana si un „este evident ca…” merita sa fie sustinut, in caz contrar vorbim de inca o interpretare si atat.
Ce e admirabil insa la Revolta trupului este interesul pe care il trezeste in a studia mai departe, atat teoriile pe care le contesta Alice Miller, cat si problemele pe care le ridica tema abuzului si violentei. In opinia mea, e nevoie de mai multe asemenea carti, care sa nu subaprecieze viata copilului, sa nu o reduca la o incredibila varsta a fericirii. Poate realismul ar rezolva mai mult decat incercarile frontale de sensibilizare cu privire la violenta si maltratari.
Autor: Alice Miller
Un review de Mihaela Butnaru
Sursa: bookblog.ro
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie