Sper sa va lasati purtati si voi, ca si mine, in adevarul profund al acestor cuvinte. Iar daca lacrimi amestecate cu bucurie va vor napadi, veti intelege sau va veti reaminti ca exista astfel de oameni care stiu sa ne arate adevarata putere din spatele cuvintelor.

Astazi am descoperit intamplator un text mai vechi al Parintelui Hrisostom Filipescu si citind, am ramas cu o tresarire placuta in suflet, pe care vreau sa o impartasesc cu voi.

Acest eseu te face sa te conectezi la toata intelepciunea umanitatii, stransa in veacuri de rugaciune si impreunare cu Divinul. Ciesc textul asta si fara sa vreau imi vin in minte Rumi, Hesse, Thich Nhat Hanh, Khalil Gibran... Imi place stilul poetic si intelectual al parintelui, in acelasi timp inzestrat cu o claritate care poate patrunde orice om, pentru ca... sunt lucruri pe care inima le stie, dar mintea ne face adesea sa le lasam prada uitarii. Sper sa va lasati purtati si voi, ca si mine, in adevarul profund al acestor cuvinte. Iar daca lacrimi amestecate cu bucurie va vor napadi, veti intelege sau va veti reaminti ca exista astfel de oameni care stiu sa ne arate adevarata putere din spatele cuvintelor.

In fiecare zi ar fi bine sa ascultam macar un cantec, sa citim ceva bun, sa vedem ceva frumos si sa spunem cateva cuvinte dulci, calde. Toata lumea vrea fericire, nimeni nu vrea durere, dar nu poti sa ai un curcubeu fara un pic de ploaie. - Parintele Hrisostom Filipescu

"Mugurele devine floare. In viata castigi, pierzi, suferi, dar cel mai important este ca inveti. Restul e abur, fum. Se cuvine sa avem ochi care sa vada ce este mai bun si inima care sa ierte ce este mai rau. Nu conteaza cine te-a ranit, ci cine te-a facut sa zambesti din nou. Viseaza ca si cum ai trai pentru totdeauna, traieste ca si cum ai muri maine. Timpul sterge, dar stie sa pastreze, ca nimeni altul, ceea ce trebuie pierdut. Lasa sa treaca ce a fost. Ai credinta in ce va fi. Eroii sunt printre noi. Nu au costume speciale, nici dubla personalitate. Viata te poate surprinde oricand. Intr-o clipa s-a terminat totul si te trezesti ca Cineva te apasa pe piept. Resuscitare. Avem destule sa ne spunem, nu-i asa?"

Si mai departe, Parintele scrie...

<<Modestia este cartea de vizita a omului destept. Nu trebuie sa faci tot drumul pana la destinatie. Fa primul pas si vei sti care este urmatorul. Unui batran maturator de strazi, intr-o dimineata, i s-a prezentat la lucru un tanar care vroia sa invete mestesugul maturatului. Tanarul lua maturoiul in mana, dar cand se uita in departare si zari cat de lunga e strada il apuca descurajarea spunand: „Nu o sa terminam de maturat strada aceasta nici in doua zile, darminte intr-o singura zi. Eu ma dau batut”. Si se aseza trist pe marginea trotuarului. Atunci batranul ii spuse: „Pai nu trebuie sa te uiti in capatul strazii, caci asa nu mai faci niciodata nimic si te asezi deoparte. Mai un vin, mai o tuica, mai o tigara si astepti sa treaca timpul convins ca nu se poate. Nu asa! Ia matura in mana si nu te uita inainte! Priveste doar in jos, da in stanga cu maturoiul, da in dreapta cu maturoiul. Stanga-dreapta, stanga-dreapta si fara sa-ti dai seama ai ajuns in capatul strazii”. Vezi astazi, aici, acum, stanga-dreapta ce ai de facut si fara sa-ti dai seama ajungi la capatul strazii.>>

(...)

Foto: Pixabay

Imi este foarte greu sa desprind din acest eseu despre viata fragmente esentiale, pentru ca fiecare cuvant, in felul in care a fost el dispus in fraze prin inima si mintea Parintelui Hrisinom Filipescu, este imortant si incarcat de puritate:

"Rugaciuni. Se intampla minuni. Sufletele zambesc in felinare uitate de floraresele din colt in soare. Miraj. Plutim usor. Singuratatea este pentru suflet ceea ce este dieta pentru trup. Momente de claritate. Ma uit pe vizor in sufletul meu si nu e nimeni acasa. In tandretea serii patrund incet, tip-til, pe un geam. Tacerea apasa. Seara este ca o pasare ranita. Numar amintiri si scad dezamagiri. Imi asum totul. Ma asez pe jos. In sufletul meu s-a facut racoare. M-as muta intr-unul mai cu vedere spre mare… Aleg sa fac curat, sterg praful si aerisesc. Scutur. Scot toata mizeria, tot gunoiul afara. Lumina. Oxigen. Prea multe cuvinte complicate bune de pus intr-o carte. Am dreptul la soarele de dupa ploi. Aprind un nou foc, incep un nou joc. Eu nu sunt al nimanui. Eu, sunt al Tau Doamne".

Citeste mai departe >>>


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri