ghid pentru o viaţă împlinită

Raspuns pentru Monica

De cand am hotarat sa ne castorim viata noastra s-a schimbat intr-un haos.

De cand am hotarat sa ne castorim viata noastra s-a schimbat intr-un haos. Eram o pereche frumoasa, si nu o zic eu, ci toti cei care ne cunosteau. Si nu parea asa doar din exterior. Ne intelegeam bine, discutam, petreceam mult timp impreuna. Fie ca stateam acasa (locuiam impreuna), fie ca ieseam viata noastra era placuta, chiar fericita as zice, fara sa exagerez. Ma simteam iubita, pretuita, rasfatata. Si cel mai important il iubeam si aveam incredere in el. E adevarat ca am avut si noi momete inevitabile cand ne mai certam, dar reuseam sa trecem peste ele usor. Atunci cand am hotarat sa facem nunta, nu am surprins pe nimeni. Toata lumea a fost incantata ca ne-am hotarat in sfarsit. Trebuie sa specific ca formam o pereche de 8 ani si de 2 ani locuim impreuna. Cererea in casatorie a fost o surpriza totala. O seara romantica la restaurant, sampanie, si la sfarsit...... inelul. Am fost in culmea fericirii! Ca in zilele urmatoare sa simt gustul amar al dezamagirii. A doua zi am stabilit data, am ales localul si am inceput pregatirile. Dar lucrurile nu au evoluat asa cum trebuia sau cum ma asteptam. Intre noi au inceput certurile, contradictiile. Prietenul meu a inceput sa puna conditii (cu alegerea nasilor, localului), a devenit reticient in a-i vizita pe parintii mei, si la un moment dat vorbea de amanarea nuntii. Am crezut ca-i este teama si nu am luat situatia prea in serios. Am discutat, am incercat sa-l inteleg, dar fara rezultat. Se schimba de la o zi la alta. Azi voia nunta, mai tarziu se razgandea, ba gasea solutii la diverse probleme, ba i se parea ca situatiile sunt fara iesire, acum zicea ceva, acum se razgandea. Aici au inceput problemele intre noi, intai discutii, contraziceri, culminand cu certuri. La un moment dat, prietenul meu a avut si o discutie nu prea cordiala cu mama mea. Dar cand ma asteptam sa contramandam nunta, am avut o alta surpriza. Placuta ce-i drept. Prietenul meu s-a schimbat la 180 de grade si a inceput sa se implice activ in organizarea nuntii, a gasit nasi, am inceput sa facem planuri si sa le punem in aplicare. In momentul ala parea ca am trecut peste toate problemele, toate certurile. O perioada ne-am inteles din nou bine, apoi s-a schimbat la fel de brusc ca inainte. Eram bulversata (sunt), cand era barbatul atent si dragut pe care-l stiam, cand se preschimba intr-un necunoscut egoist si rece. Desi nu mai vorbea de amanarea nuntii, punea din ce in ce mai des conditii, isi schimba ideile, nu-mi spunea anumite lucruri, sau mi le spunea cu intarziere. Cand ii faceam reprosuri, spunea ca nu am motive sa-mi fac griji, ca vrea sa ma protejeze, ca nunta o sa iasa bine si ca nu trebuie sa ma stresez. Dar una spunea alta facea. Mi-am dat seama ca nu-l cunosteam aproape deloc. Apoi intr-o seara cu putin mai mult de o luna pana la nunta, surpriza. Mi-a zis ca are ceva de rezolvat si ca interzie vreo ora. A inchis telefonul si a venit acasa pe la ora 1 noaptea. O ora devenise vreo 4 ore. Cand a intrat in casa am simtit ceva schimbat la el. L-am intebat unde a fost, mi-a zis si chiar parea credibil, dar ceva nu se potrivea. Aveam dreptate sa fiu reticienta. A doua zi, dimineata grabindu-ma sa plec la munca am rasturant niste umerase pe jos. Cand am ridicat hainele de pe jos, surpriza. In buzunarul la pantalonii pe care-i purtase cu o seara inainte, un pachet de prezervative desfacut si un ambalaj rupt. Sa pice cerul pe mine. Nu-mi venea a crede! Cand avenit acasa l-am intrebat de ele. Fara sa ezite a spus ca sunt ale noastre si ca le are de mult in pantaloni, ca nu a mai purtat pantalonii de mult, ca nu m-a inselat si mi-a zis aceeasi poveste ca si noaptea. Nu intelegeam ce cauta prezervativele acolo. Noi nu mai foloseam prezervative de cateva luni, in plus de obicei le tinem in sertarul noptierei. Mi se parea incredibil ca m-a inselat. El nega, dar nu reusea sa ma convinga. Initial am hotarat sa aman nunta. Pe urma m-am razgandit. In urma discutiilor, m-a convins ca ma iubeste, ca nu m-a inselat, ca daca ma insela mai pastra prezervativele? Prinsa intre a-l crede si nu am inclinat sa-l cred. Aveam indoieli si totusi am acceptat sa ne casatorim. Poate din cauza ca-l iubesc sau a celor 7 ani minunati pe care i-am petrecut impreuna, sau poate de teama de a ramane singura, nu stiu exact de ce dar m-am razgandit si am continuat cu planurile de nunta. El nu a recunoscut o secunda ca m-a inselat sau m-ar insela. O perioada a fost bine, dar incet fara sa-mi dau seama indoiala mi-a cuprins sufletul. M-am trezit intr-o zi un alt om. Eram prinsa in capcana geloziei, neincrederii. Relatia noastra s-a bazat intotdeauna pe incredere si respect. Dintr-o dat nu mai puteam avea incredere in ce-mi spunea iubitul meu. Intr-o zi m-am uitat in telefonul lui. Avea multe apeluri de la numere necunoscute mie si de pe fix si de pe mobil. Intr-o zi am intrebat ale cui sunt. Cele de mobil mi-a zis ca sunt ale unor colegi de care nu-l auzisem vorbind sau pe care nu-i suporta, iar cele de pe fix ale surorii lui de la servici. N-am zis nimic, am incercat sa-l cred desi parea ciudat sa aiba atatea apeluri de la niste persoane cu care nu era prieten. Nu-i statea in fire. La fel nu-i statea in fire sa-mi vorbeasca urat, sau sa ma ironizeze, dar se schimbase. Am inceput sa ma critice, sa nu-mi mai telefoneze, sa nu ma mai sarute, sa nu-si mai doreasca sa faca dragoste la fel de des. Tot timpul era obosit si preocupat. Cand il intrebam ce s-a intamplat raspunsul era "nimic" sau "sunt stresat cu nunta". Simteam ca ceva nu era in regula si nu stiam ce sa fac. Unul din nr de telefon imi ramasese in minte pt ca era foarte usor de retinut. Imi spuse ca este al unui coleg. Manata de neincredere am sunat, cu nr ascuns bineinteles. Mi-a raspuns o femeie. In zilele ce au urmat am suntan si la alte nr care mi se pareau "suspecte". Tot femei, iar nr de telefon care spuneau ca erau de la sora sa de la servici erau de fapt de la o firma si de la un particular. Ce rost avea sa ma minta? Pe cat imi puneam mai multe intrebari cu atat mai multe necunoscute imi apareau. Atitudinea lui fata de mine se schimbase complet, nu-l mai recunosteam. Cum se poate schimba un om intr-un timp atat de scurt (2 saptamani?). Am deschis discutii despre nunta, despre planuri de viitor, despre relatii extraconjugale, despre fidelitate. Vorbele spuse de el erau cele care trebuiau, dar tonul, felul de a se purta si faptele lui spun altceva. Sunt sigura ca ma minte. Nu inteleg de ce nu-mi spune adevarul. Ar fi mai usor sa ne despartim acum decat dupa nunta. Nu mai conteaza ce zice lumea, ce rost are sa incepem totul in minciuna? Prefer adevarul oricare ar fi le, situatiei de incertitudine. Nu stiu ce sa cred. Am citit azi un articol unde erau prezentate "10 semne sa-ti dai seama ca te insala". Din 10, 8 se potrivesc perfect. relatia noastra s-a erodat din toate punctele de vedere: nu mai vorbim, nu mai discutam, nu ma mai suna, nu ma mai saruta si nu mai facem dragoste decat daca incep eu sau daca ii cer lucrul asta, si asta foarte rar comparativ cu alte momente ale relatiei noastre. In plus nu mai e atent deloc la mine, nu conteaza ce zic sau despre ce zic sau ce fac, el nu receptioneaza decat 5%, daca receptioneaza si atat. Senzatia pe care o am e ca "vorbesc singura". A inceput sa-mi zica lucruri pe care nu credeam sa le aud. Imi critica felul de a fi, modele de pantofi pe care le aleg chiar daca cum 2 luni a spus ca-s superbi, modul in care ma imbrac e "ciudat". Daca zic ceva, replica lui favorita e ca nu sunt in stare "sa-l inteleg". Ce-i de inteles? M-am transformat eu oare peste noapte in broasca sau are el pe altcineva? Pregatirile de nunta continua, si probabil as dezamagi multa lume daca aman nunta, mai ales fara un motiv palpabil, dar cum sa ma casatoresc cu un om pe care nu-l mai recunosc? Nu stiu cine e barbatul care vine seara acasa obosit si prefera telecomanda in loc sa ma tina in brate, care nu timp de mine ziua, cand il sun, sau care dimineata cand plec la servici e prea obosit sa se trezeasca sa-mi dea pupici, dar la 10 minute dupa aia e fresh si pleaca acasa la parintii lui. Intr-o dimineata m-am intors acasa, uitasem cheile de la birou, si am fost surprinsa sa-l vad vesel si gata sa plece, cand cu nici 15 minute inainte il lasase-m in pat dormind "bustean". Oare chiar sunt paranoica? Imi pare rau ca am acceptat sa-l iert cand am gasit prezervativele. Sau macar trebuia sa aman nunta. Acum nu stiu ce sa fac. M-am transformat in genul de femeie pe care l-am blamat intotdeuna: suspicioasa, geloasa, speriata, cicalitoare, neincrezatoare, am inceput sa-i caut in tel, in buzunare. E de ajuns un gand sau o vorba sa ma transforme intr-o "vipera". In momentele alea as putea sa ma apuc sa scriu scenarii. Mi-l imaginez mintindu-ma, inselandu-ma, razand de mine. Cum as putea sa trec pestea toate astea, sa nu transform totul in cosmar? Incertitudinea ma otraveste. In plus orice incercare de a discuta cu el se sondeaza cu esec. Peste o saptaman avem nunta. E bine sa zic DA , daca intuitia zice NU, sau sa zic NU dar sa nu am un motiv palpabil? RASPUNS MONICA C.: Ce scrisoare lunga! Ar trebui s-o parcurg pe etape ca sa fie totul clar. Citind mi-au venit in minte mai multe lucruri…. Unele persoane cand iau decizii importante analizeaza foarte mult implicatiile noilor angjamente si ,da , uneori se tem! Asa se explica dansul cu pasi cand la stanga cand la dreapta… Si, in general, barbatii au spaime mai mari care privesc, in special, restrangerea libertatilor. Femeile fac un transfer mai usor de la singur la doi si apoi la mariaj. La acest aspect domnii analizeaza mai mult. * Cum se zice de logodna lunga? Boala lunga -moarte usoara…? Eu nu prea cred in amanare - unele lucruri sunt bune (mai bune) la timpul lor.Sigur , exista exceptii… * Efectul ciudat al aparentei iertari! Spunem ca iertam pentru ca monstrii amintirii sa revina cu puteri sporite si sa ne dizolve in suspiciuni… * Te-ai intrebat daca nu cumva, cu adevarat, el nu te-a tradat oricate semne ai avea in directia asta? Daca nu s-a intamplat acest lucru deja , intr-adevar, frumoasa printesa s-a transformat intr-un balaur! Si chiar tot ce ai detestat - cum ai spus- a primit numele tau. * Iar daca a gresit tradandu-te poti sa nu te casatoresti sau sa-i acorzi o sansa reala! * Da, nu te mai aude! De ce crezi ca a devenit surd? Da -mi o parere! * Il presezi din rasputeri, nu-i asa? Si el fuge . Ar fugi si mai rau daca nu (il banuiesc de asta!) nu TE-AR IUBI! Poate ca nu i-ar fi greu sa te abandoneze! Daca nu ar fi ceea ce simte. * Ma intreb acum ce e nou in viata ta? Poate o nunta la care nu doreati sa ajungeti niciunul?........... Psiholog Luminita Badita

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Raspuns pentru Monica.


ce e mai greu? sa accepti o viata care nu iti apartine plina de compromisuri? sau sa accepti semnele si sa tii cont de ele? (2 comentarii, 930 vizualizari)
monica,
rapunsurile le-ai gasit deja. le-ai asternut si pe foaia de hartie virtuala.si le stiai de la bun inceput de la primele semne. insa nu le-ai acceptat. raspunde-ti sincer la intrebarile...

Iţi place să scrii?

Daca iti place sa scrii, trimite-ne pe adresa office@garbo.ro articolele tale.
Cele mai bune dintre ele vor fi publicate.