Cu mine cum ramane?

Am ramas acasa, incercand sa-i fac pe plac, sa fiu sotia model. Apoi el ( celalalt) a inceput sa ma caute ..nu puteam sta departe unul de celalalt. Am reluat relatia, o perioada am reusit sa o tinem ascunsa, pana acum cateva zile. Ne-am certat urat ( acasa), mi-am luat copilul si am plecat la el, la parintii mei stiind ca nu voi gasi sprijinul de care aveam nevoie. De atunci sotul imi face viata un cosmar, a sunat toti prietenii , la mine la servici, le expune varianta lui, pozeaza in victima , toata lumea il compatimeste....dar cu mine cum ramane. Pe mine nu m-a sunat nimeni , dintre asa zisii prieteni sa ma intrebe cum ma simt , daca mi-e bine, daca am nevoie de ajutor. ..sa le pot spune ca eu sunt aceeasi, nu sunt mai buna sau mai rea, sunt prietena lor, cea pe care o cunosc de atata timp....si ca orice s-ar fi intamplat intre mine si sotul meu pentru ei raman aceeasi ... Dar ei au ales sa ma judece, inclusiv parintii mei. Sunt singura impotriva tuturor. Cateodata ma simt puternica , alteori sunt doborata. Am decis sa stau o perioada la parintii mei, sa-mi pun ordine in ganduri si in viata. El , sotul, mi-a spus la un moment dat ca e dispus sa treaca si peste asta, sa ma intorc acasa. Acum imi spune ca ma uraste , ca nu mai vrea sa stie nimic de mine . Ma ameninta ca o sa-l am pe constiinta toata viata. In acelasi mod ma ameninta si tatal meu bolnav, daca imi parasesc sotul "cel bun , sotul model, caruia nu am ce sa-i reprosez". Dar ma mai intreb inca o data ...cu mine cum ramane... ce-mi doresc eu oare nu conteaza ? Chiar trebuie sa pun fericirea celorlalti inaintea fericii mele? Pana cand? Va rog , astept raspunsul vostru ...chiar sunt cea mai ticaloasa din lumea asta ca am indraznit sa iubesc in felul asta? Tarot Online: Previziuni și etalări zilnice. Atunci când mi-am dat seama că totul depinde de mine, m-am liniștit Cazurile de depresie cresc dramatic la copiii cu vârsta între 11 și 14 ani și la adolescenți (Anchetă) Ce să facem dacă oamenii ne dezamăgesc?

Draga mea,

Din ceea ce ai scris eu am inteles ca intrebarea ta ar fi “cum pot sa fiu fericita fara sa-i ranesc pe cei din jurul meu”?. Adesea ne simtim responsabili pentru emotiile si ranile altcuiva dar vreau sa-ti spun ca nimeni nu este responsabil de reactia altcuiva. Chiar daca ai fi avut intentia sa faci un rau cine ti-ar fi garantat ca ai fi reusit cu adevarat sa-l ranesti pe omul acela? Uneori ranim fara sa vrem, alteori dorim acest lucru dar nu reusim. Ceea ce este cel mai important este sa fim sinceri cu noi si cu ceilalti si sa fim noi insine. Fericirea celorlalti va fi mai importanta pentru tine atata timp cat vei dori tu.

---

---