Femeia merita sa fie iubita

Nu trebuie sa uitam niciodata ca meritam tot ce este mai frumos pe lume, nu trebuie niciodata sa ne multumim cu mai putin decat avem nevoie, nu trebuie sa uitam ca meritam sa fim protejate, iubite, respectate! Imi amintesc si acum povestea unui amic, care avea o problema legata de relatiile stabile si prefera sa aiba parte de aventuri. Desi de obicei nu ceream si nu primeam detalii despre viata sa amoroasa, intr-o seara ne-a povestit despre o intalnire de natura sexuala avuta cu o femeie casatorita. Era inca impresionat... Sotia adulterina nu asteptase mangaieri si tandreturi din partea lui, ci isi plimba mainile pe propriul sau trup, insetata fiind de iubire. Obisnuita cu raceala sotului, isi oferea singura ceea ce un barbat era obligat sa ii daruiasca. Mi-am jurat atunci ca nu voi deveni ea. Si am devenit... M-am despartit de curand de cel alaturi de care intentionam sa imi petrec restul vietii. Relatia se racise de ceva timp, el se inchisese in sine si singurele momente de tandrete le aveam atunci cand faceam sex. Nu mai avusesem parte de atingeri suave, nu mai auzisem cuvinte dulci, nu mai stiam ce inseamna gesturile frumoase. Ma tinea in brate doar atunci cand pozitia sexuala il obliga sa se comporte astfel. Incet-incet m-am obisnuit si consideram ca acesta ar trebui sa fie cursul normal al vietii de cuplu. Credeam ca orice relatie moare in final, iar ideea de a il avea pe omul drag alaturi era indeajuns, chiar daca de multe ori el nu era prezent decat fizic. La un moment dat s-a sfarsit. Nu vreau sa rememorez sentimentele provocate de ruptura. Nu doare atat ce am simtit in momentele acelea, ci ideea in sine ca am putut sa sufar pentru el. Intr-una din zile am cunoscut pe cineva. Nu, nu e sufletul pereche, dar mi-a oferit ceva de care ma dezobisnuisem: tandrete. Uimita, naiva, l-am intrebat ce am facut sa merit tot ceea ce imi oferea, iar raspunsul lui a fost simplu: "femeia trebuie sa fie iubita!" Pana acum cativa ani, mi se parea normal sa primesc iubire, sa mi se spuna ca sunt frumoasa, sa fiu ascultata. Imi hraneam vanitatea cu ele si le consideram ceva de la sine inteles. Acum mi se parea ca nu mai merit toate acestea. Il priveam cu suspiciune pe cel care imi oferea ceea ce aveam nevoie si ma topeam de fiecare data cand facea acte frumoase, fara a imi cere nimic in schimb. Uitasem efectiv cum e sa fii iubita. Dar promit solemn, cu mana pe inima ca niciodata nu ma voi mai multumi cu putin. Nu, nu vreau un barbat ideal, nu vreau un barbat perfect. Vreau un barbat care sa ma iubeasca, un barbat care stie ca o femeie trebuie si merita sa fie iubita. Si lui ii voi oferi totul si nimic mai putin. Ela