dragoste si ura?

Nu stiu ce sa ma fac:(

Femeia capricorn?

Tinkerbell_ Postat pe 8 Decembrie 2009 23:36
Daca iubirea inseamna investirea afectiva, daruire, opusul inseamna, intr-adevar, sa nu mai darui nimic.. Ura, are o intensitate imensa si face rau celui ce-o simte. Daca celalalt nu mai simte nimic, ura ta nu-l mai poate atinge. In inima. Il pot doar deranja, manifestari grobiene ale urii, infantilismul ori agresiunea, frustrarea simtita la genul " mi s-a luat ceva si-mi apartinea", ori intrigile meschine, care nu pot decat sa-i intareasca convingerea ca a facut bine. Cand a plecat. Am trecut, treptat, cam prin toate starile (exceptand manifestarile, nu-s genul ), insa am simtit ura doar in fata minciunii si falsitatii. Sau poate a fost indignare. Cand cineva nu te mai iubeste, nu te mai iubeste. Punct. Poate nu mai vrea ori nu mai poate. E "dreptul fiecaruia. Iubirea se poate stinge din multe motive.Dar asta e alta discutie .
odihna placuta ...cell
ultramoava Postat pe 8 Decembrie 2009 23:38
eu cred ca daca tot vorbim de antonime, atunci daca in dragoste oferi totul, cand urasti iei totul. si nu te opresti la cat ai dat... asa cum dragostea e neconditionata si ura e la fel... te opresti cand nu mai poti, sau cand nu mai sta nici unul in picioare. eu m-am oprit cand nu am mai putut. atunci a intervenit indiferenta. nu mai avea importanta. nu cred ca doua antonime trebuie sa fie neaparat cantitativ egale. dar e doar opinia mea...

snowflake Postat pe 8 Decembrie 2009 23:38
snowflake, spune-mi si mie CE IEI cand urasti? "Mie" (generic vorbind) mi se rupe de ura "ta". Deci, revin: cati boi de la bicicleta imi iei daca ma urasti? Si inca ceva: aici nu vorbim de antonime din punct de vedere gramatical. Sau cel putin eu nu percep astfel discutia. Aici vorbim de doua stari antagonice.
ready_vivus Postat pe 8 Decembrie 2009 23:42
eu n-am putut, sau nu pot sa darim un templu chiar daca nu-mi mai apartine... mi se pare o impietate. Imi inspira, in fond, acelasi lucru. Chiar daca nu e al meu si chiar daca nu va mai fi niciodata. Asa ca m-a lasat cu gura cascata cind am vazut ca el chiar loveste in mod serios, adica daca pina acum mi-a fost alaturi in masura in care a putut, acum e cit se poate de dispus sa faca tot ce ii sta in putinta sa imi fie din ce in ce mai rau. Si cu mult mai multa...daruire. Pe de o parte imi explic ca e ranit, pe de alta parte... Pot sa cred ca asta a fost intensitea sentimentelor lui. Sau a sperantelor. Pentru ca in ura n-avem pudoare sa ne aratam clar intensitatile. Sau pot sa cred ca s-a iubit doar pe el, de fapt? Eu n-am putut si nu pot sa il urasc - asa ca imi e greu sa inteleg care din astea doua scenarii sint cel mai probabile.
quasaria Postat pe 8 Decembrie 2009 23:46
Snow, iubirea si ura, sunt doua polaritati. In ambele cazuri SIMTI. Cand nu mai simti...
Tinkerbell_ Postat pe 8 Decembrie 2009 23:48
Q mda, multi reactioneaza asa. Ce nu inteleg persoanele e ca nu sunt proprietare pe persoana ori sentimentele altcuiva. E prea centrat pe sine te " pedepseste". De fapt, totul se reduce la nevoile lui. Pe ale tale nu le recunoaste. Nu vrea ori nu poate. Nimeni nu e obligat sa te iubeasca, doar pentru ca vrei tu.
Tinkerbell_ Postat pe 8 Decembrie 2009 23:52
Tinkerbell, adica... spuneai ca in ambele cazuri, iubire sau ura, SIMTI. Deci el iubeste si eu...nu? Sau nu in mod real? De fapt, care este dragoste din aceste doua alchimii diferite?
quasaria Postat pe 8 Decembrie 2009 23:54
Q, el nu iubeste, el uraste. Simte o aversiune fata de tine. Infantilism? Eu asa cred. Cu atat mai mult cu cat ai spus ca iti face si rau sau incearca sa iti faca. Aici ajung la ce spunea Tinkerbell, manifestari grobiene ale urii, care pot fi de mai multe feluri...
ready_vivus Postat pe 9 Decembrie 2009 00:00
Asta numai tu poti sa stii, Quasaria. Manifestarile iubirii si urii, ori indiferentei, pot capata o multitudine de fete. In principiu, un om matur, dar matur la cap, nu poate face rau, celui pe care il iubeste.
Tinkerbell_ Postat pe 9 Decembrie 2009 00:00
Ready, atunci cand ajungi sa urasti pe cineva il cunosti suficient incat sa stii cum sa-i faci rau. "A lua" nu se refera neaparat la ceva fizic. Iar daca vorbim de ura este un sentiment foarte puternic. E adevarat ca "tie" ti se rupe de ura mea, si e logic. N-am avut nimic de impartit. Am cunoscut insa oameni care fac rau just for fun... Pe astia ajungi sa-i urasti, sau eu ajung sa-i urasc suficient de mult incat sa gasesc cai sa-i distrug. Si da, mi s-a intamplat sa iubesc, si apoi sa urasc suficient de mult incat sa-l astept pana mi-a picat din nou in gheare si sa-l umilesc in cel mai urat mod posibil. Si crede-ma, ca l-am iubit enorm pe tipul despre care am vorbit... A fost cu mult timp in urma si am crezut ca eram tanara si de-aia am reactionat asa. Dar din pacate, asa e firea mea. Eu sunt asa. Si cand urasc pe cineva la lucru pentru ca m-a umilit vreodata intr-un mod pe care il consider nejustificat reactionez la fel. Il astept pana gasesc ocazia sa-l umilesc in cel mai urat mod posibil. Daca ma umilesti si-ti cer scuze, chiar daca nu e public, dar recunosti ca ai gresit, pentru mine e suficient. Dar daca continui sa ma umilesti e bine sa te feresti. Eu traiesc dupa principiul ca nimeni nu e infailibil, asa ca ma feresc sa emit judecati absolute despre oameni. Incerc in limita posibilului sa nu fac rau, desi poate uneori nu reusesc... De asta am si spus ca asta e parerea mea despre ura. Asta e ceea ce simt eu. Ca si despre dragoste. Asta e ce pot lua... Q, nu stiu ce s-a intamplat si nu e treaba mea. Dar oamenii tind sa reactioneze de multe ori aiurea. Asa cum pentru voi ce am spus eu nu are logica, dar pentru mine are, poate ca si pentru el ce face are logica. Am urat de doua ori in toata viata mea si am reactionat urat. Nu stiu daca am avut 100% dreptate si nici nu voi sti vreodata. Dar am primit multe lovituri si iti pot spune ca cu cat vei parea mai afectata cu atat va da mai tare... Iar daca voi parea din cand in cand extermista, imi voi cere scuze in avans si o sa va spun ca sunt doar niste cuvinte, care pot sau nu pot sa aiba sens depinzand de circumstante... Prefer sa formulez asa decat altfel. Imi place anonimatul conferit de site, chiar daca eu sunt aceeasi indiferent de nume.
snowflake Postat pe 9 Decembrie 2009 00:05
Snow, si eu am urat. Numai Dumnezeu stie, cat de mult. Insa, cel putin pentru mine, timpul a revelat ca singura persoana care avea de suferit, eram eu. Ma umpleam pe dinauntru de uratenie. De atunci, am invatat sa privesc lucrurile cu mai multa detasare. Cred. Sper. Nu vorbesc de umilinta, Aici intram deja, din punctul meu de vedere, intr-un alt registru, al onoarei. Aia nu ramane nereperata, vorba lui nenea Iancu. Demnitatea nu mi-o ia nimeni.
Tinkerbell_ Postat pe 9 Decembrie 2009 00:12
Snow, "Mie" mi se rupe de ura "ta". Asa am scris. Te rog sa observi ghilimelele si sa mai citesti o postare anterioara in care scriam "tine" (tot intre ghilimele). Ai inteles un pic gresit, am folosit cele doua pronume GENERIC. Nu ma refeream la tine ca persoana ci la un/o oarecare "tine" intr-o relatie de tip "el si ea" raportata la persoanele 1 si 2.
ready_vivus Postat pe 9 Decembrie 2009 00:17
tinkerbell, sa nu crezi ca ura sau razbunarea mi-au adus vreo multumire. uneori cred ca sunt instinctive. cel mai des stiu ca sunt prostesti... si cu toate astea uneori mi se culca si mie toti neuronii odata, sau se rascoala, sau mor, nu stiu... de ce fac altii ce fac? probabil ca infantilism, cum spune ready. am avut si momente in care m-am intrebat si am intrebat de ce. mi-am raspuns singura sau am speculat cu alti amici de ai mei. pana intr-un final a devenit irelevant de ce. am cautat doar modalitati sa nu ma mai las afectata.
snowflake Postat pe 9 Decembrie 2009 00:17
snow, in rest si eu sint cam la fel. Destul de ascunsa, destul de putin umana si razbunatoare la extrem. Exceptind cazurile in care iubesc. Si in care ma debusoleaza, probabil, conexiunile pozitive. De exemplu, ma bucur sa vad pe cineva ani la rind... si ma bucur in continuare un timp, am in prima fractiune de secunda reactia din obisnuinta la prezenta respectiva, chiar daca ne-am despartit de curind. Nu pot nici sa imi alint copilul si brusc sa ma reped sa ii trag una. N-am cum. La mine e una sau alta: e mina care loveste sau care mangaie, niciodata ambele... Deci nu prea pot sa fac conversia asta, ma impiedic. Poate mi-ar iesi in timp, dar cum de fiecare data am preferat sa ma indepartez, n=am de unde sa stiu. Oricum, imediat - la diferenta de citeva zile sau saptamini - nu il pot percepe clar ca dusman. Deci nici macar nu prea pot sa ma apar - decit asa, reflex, si neconvingator. N-am, in mod clar, acelasi aplomb ca el. Si nici nu il inteleg. Whoever knows...
quasaria Postat pe 9 Decembrie 2009 00:21
Snow, nici nu mi-a trecut prin cap asa ceva. Suntem oameni..nu masini. Si da, important e sa nu te lasi afectata. Prea tare. Pentru ca de afectat, ne afecteaza.. Macar pagubele sa le facem sa fie mai mici...
Tinkerbell_ Postat pe 9 Decembrie 2009 00:21
Ready, m-am exprimat eu gresit. Ideea e ca pana la urma cel care uraste va gasi o modalitate sa-l faca cumva sa sufere pe celalalt, care in ochii lui e vinovat de ceva. E drept ca personajul care este urat nu va fi afectat decat daca si cand va fi umilit. Si mai adevarat e ca ura te consuma pe dinauntru. Dar pana la urma, da, iti pot lua caii de la bicicleta... sau poate nu voi reusi sa ti-i iau. dar am sa incerc sa ti-i iau. Nu spun ca e o atitudine matura sau justificata, dar asa am experimentat-o eu, asa am simtit-o eu. Nu stiu daca sunt mai coerenta ca mai devreme, asa ca ma voi opri pe aici si ma voi retrage la somn... Q, nu incerca sa intelegi. Nu cred ca merita... si nici nu cred ca vei intelege ca nu e nimic de inteles... si cred ca efortul e prea mare... Noapte buna!
snowflake Postat pe 9 Decembrie 2009 00:25
noapte buna :-)
quasaria Postat pe 9 Decembrie 2009 00:28
snow, Ai zis o vorba mare: "intr-un final a devenit irelevant de ce". Chiar asa, cu ce te ajuta daca ai fi identificat motivele? Pe de alta parte, revenind la topic, problema de "ura" si "indiferenta" fata de celalalt trebuie privita din punctul de vedere personal al fiecaruia, cred eu. Adica sa sedimentam foarte clar ce simtim noi insine, nu ce am vrea sa simtim pentru ca celalalt sa se simta inconfortabil. Pentru ca daca urmarim doar ca celalalt sa se simta inconfortabil in urma a ceea ce simtim noi, am da dovada de acelasi infantilism de care vorbeam anterior. Da, poate ca multi ar dori sa faca asta, sa se "razbune" adoptand una din cele doua pozitii, ura sau indiferenta. Sunt unii oameni pe care ura altora ii raneste, dupa cum sunt altii pe care indiferenta ii doare foarte tare. Dar oare noi chiar ne simtim bine si ne facem bine noua daca actionam doar pentru ca celalalt sa se simta aiurea? Si aici vorbesc din punct de vedere strict pragmatic, lasand la o parte morala sau religia... Poate pe moment ne simtim extraordinar, dorinta aia atavica de razbunare clocoteste in noi si ne da aripi... fara sa ne dam seama ca de fapt tot noua ne facem rau.
ready_vivus Postat pe 9 Decembrie 2009 00:29
hmmm... ceva de genul ala am vrut sa spun si eu, Q, ce a zis snow: nu cred ca merita. Sigur, de dragul discutiei putem continua, atata timp cat te poti detasa si poti privi oarecum din afara, ca noi.
ready_vivus Postat pe 9 Decembrie 2009 00:34
De la: ready_vivus, la data 2009-12-09 00:29:14Sunt unii oameni pe care ura altora ii raneste, dupa cum sunt altii pe care indiferenta ii doare foarte tare. nici macar nu stii ce doare mai tare. Dar am ajuns la concluzia ca ura e mai simpla ca reactie. Nu este o amputare. Interactionezi cu aceeasi pasiune, fata de aceeasi persoana, te preocupa in aceeais masura - fie la modul constructiv fie la cel distructiv. Face parte din viata ta in continuare. O perioada. Depinde la ce te raportezi: la sine, la relatie sau la cealalta persoana... Bineinteles ca pot privi din afara - nu urasc, n-am vreo dispozitie pasionala in momentul asta. Mai mult filozofica... Incercam sa disec ca sa inteleg.
quasaria Postat pe 9 Decembrie 2009 00:36
Da, " sa dai drumul ".. Noapte buna, tuturor!
Tinkerbell_ Postat pe 9 Decembrie 2009 00:37
noapte buna.
quasaria Postat pe 9 Decembrie 2009 00:41
De la: quasaria, la data 2009-12-08 23:27:54cely, no problem. tuth, stiu.... Da' pentru tine cum e: opusul iubirii e sa il faci pe ala pulbere? Sau sa il lasi in durerea lui? Admitind, asa cum am spus, ca amindoi au fost de vina... dar celalalt nu mai vrea o revenire. depinde de cum imi pasa de el...daca mi-o ranit greu simturile, pentru mine nu mai exista, si il calc in picioare....dar daca vine regeste si isi cere iertare fara a fi fatarnic, mai are o sansa.....il las in durerea lui...
tutankhamon Postat pe 9 Decembrie 2009 00:46

l_flory Postat pe 9 Decembrie 2009 00:49
flory... nu te mira, e ceva adevar in asta.
quasaria Postat pe 9 Decembrie 2009 08:35
hmmm, io nu prea inteleg cum e asta cu ura... am crezut de cateva ori ca urasc, dar m-am inselat, era doar supararea sau nervii de moment asta trece... de razbunat...nici atat, poate doar niste intzepaturi, asa, sa simta ca traieste in rest, urasc doar oamenii care fac rau fiintelor neputincioase
zambila Postat pe 9 Decembrie 2009 08:57
zambila, aia sint niste complexati, chiar nu merita ura - ura are si ea standardele ei....
quasaria Postat pe 9 Decembrie 2009 08:59
ai si tu dreptate, scaunul electric ar fi mai potrivit
zambila Postat pe 9 Decembrie 2009 09:01
ioi, ce nemiloasa!!! si zici ca nu stii cum sta treaba cu razbunarea? .
garbo_C Postat pe 9 Decembrie 2009 09:13

Recomandari

Subiect	Mesaje	Ultimul Mesaj
atuuriile unei femei	255	De la: Vidar 28 Iunie 2009 20:22
SA VOTAM PENTRU ROMANUL BRANCUSI!	24	De la: LILO 20 August 2009 12:59
LA MULTI ANI!	3	De la: tutankhamon 5 Decembrie 2009 13:15

un sfat sau o parere va rog frumos.....	37	De la: garbo_7591 11 Octombrie 2012 05:14
Buna.	13	De la: garbonico 8 August 2012 21:09