povestea vietii mele

M am casatorit de la 19 ani(am crezut ca nu ma mai ia nimeni),am o fata care acum are 19 si un baiat de 13 ani.Am avut o casnicie ziceam eu reusita,pana cand al meu sot s a apucat foarte tare de baut,nu ne mai intelegeam,copii plangeau cand il vedeau baut.El lucra pe mare si nu prea statea mult pe acasa asa ca mi am crescut singura copii,am luat in carca mea toate problemele casei,ma gandeam sa i ofer cat mai multa caldura cand ajunge acasa si cat mai putin stres legat de problemele zilnice .MARE GRESEALA!El nu a mai avut nici o responsabilitate decat sa aduca bani.A considerat ca aducand bani acasa este absolvit chiar si de a si aduce aportul in cresterea copiilor si in educatia lor.Anii treceau si el bea din ce in ce maimult,cu colegi cu cunoscuti,cu oricine ii iesea in cale.In ultimii ani de casnicie isi pierduse slujba(l au prins baut).Atunci am incercat sa l fac sa inteleaga ca orice pas in fund este un sut inainte.......nimic nu s a prins de el,incepuse sa bea si mai mult.Eu pana atuncilucram in domeniul postal.ajunsesem la ultima clasa de salarizare......de atate a discutii pe care le aveam in casa m am gandit ca ar fi mai bine sa mi iau viata in maini si sa incerc sa aduc acasa atat cat aducea el in asa fel incat copiilor sa nu le lipsesca nimic.Asa am si facut......am plecat dintr un domeniu foarte cunoscut si m am angajat in vanzari la o firma unde reprezentantii vanzari erau numai barbati.M am descurcat foarte bine,am avansat,atunci am inceput sa privesc cu alti ochi .........prinsesem incredere in mine,dar nu mai aveam timp de nimic.veneam acasa rupta de obosita si pe el il gaseam beat.Intre timp am ajuns director vanzari la o alta firma.Incepusem sa intru pe net,pe diferite site uri...unde mi am cunoscut mare iubire.Am vorbit cu el vreo doua luni pe mess.La inceput nu l am bagat in seama,eram foarte suparata.......acasa era cearta mai tot timpul...Dupa ce am inceput sa discutam mi s a aprins ceva in mine...simteam ca trebuie sa ma intalesc cu acest om...vroiam sa l vad....asa ca am plecat 500 km pana la Campulung sa ne intalnim.Era 8 aprilie 2005....am ajuns foarte tarziu.....probabil ca daca nu suna continuu la telefon ma intorceam din drum.........mergeam cu 50 km la ora....vroiam sa l vad dar ma trezeam si ma intrebam "oare ce naiba caut?oare sunt normala?"..intr un final am ajuns........afara ploua.........el ma astepta in ploaie....era intr o pelerina de ploaie.........mi a zambat si m a terminat....simteam cum imi ies emotiile pe gat...nu puteam pur si simplu sa vorbesc de emotie.Am simtit si la el acelasi lucru...amaundoi scorpioni .........el pe 5 noiembrie nascut eu pe 4........nu va pot spune ca in seara aia am facut dragoste.........adevarata dragoste........3 zile la rand........nu ne mai dezplipeam unul de altul...PLUTEAM PUR SI SIMPLU.........oare eu traiam asta?....oare mie mi se intampla?....daca nu aveam copii acasa sigur nu ma mai intorceam.......faceam dragoste ,vorbeam,ne plimbam si iar dragoste.....nu am dormit deloc...3 zile....el era atunci insurat.eu la fel...atunci el mia spus ca va baga divort...eu i am spus ca nu voi baga divort........ca l voi termina.....duminica dimineata am plecat de la campulug fiecarela el acasa.Pe drum ma gandeam..........a fost perfect.......si daca nu ma mai cauta nu mi pare rau...........nu am ce sa regret.........m am simtit minunat.....dar de unde.....m a sunat incontinuu.....suna din 5 in 5 min pana am ajuns acasa.De atunci la fiecare sfarsit de sapt ne intalneam oriunde in tara...numai sa fie zona de munte.....eram innebuniti.....luni,marti si miercuri ne certam la telefon....joi,vineri ,sambata ne iubeam si duminica plangeam ca ne desparteam.Visam cu ochii deschisi......a fost pentru prima data in viata mea cand nu mi lipsea coaforul,cosmetica sauna etc.....asta faceam in primele zile ale saptamanii.daca ceea ce v am scris pana acum v a marcat cat de cat voi reveni cu continuarea povestii.........acum nu mai pot mi au dat lacrimile.......
toamna_tarzie
Postat pe 25 Noiembrie 2008 14:29
draga mea....imi pare rau pt situatia in care esti,e trista si frumoasa in acelasi timp,emotia cu care ai relatat povestea,se simtea in cuvintele tale,se pare ca iubesti...hmm,ce frumoasa e iubirea pasionala,dragostea interzisa,simtita pana in maduva oaselor,dorul luuuuung mistuitor,asteptarile care-ti tin sufletul gata sa iasa din piept in intampinarea celui mult dorit,casa,slujba,sotul,toate le simti ca n-ar mai exista,si totul se rezuma la trairea,atingerea,vorbele celui iubit.DAR...ce te faci daca nu e decat iubire pasionala care se aprinde ca o valvataie si se stinge inainte de revarsatul zorilor?!
nicoll
Postat pe 25 Noiembrie 2008 14:56
mersi nicol de raspuns..........intradevar il iubesc si acum.......dar sunt multe........mult mai multe de povestit..si voi povesti pana la capat..simt nevoia sa strig in gura mare.
toamna_tarzie
Postat pe 25 Noiembrie 2008 15:47
trebuie sa te simti bine.atat timp cat tie iti este bine go for it.daca nu iti mai este bine...gata.lucrurile de fapt sunt simple dar noua ne place sa le complicam.traieste pentru tine nu pentru restul lumii.
irina78
Postat pe 5 Decembrie 2008 10:58
Frumoasa si lunga poveste.Daca vroiai ca sotul sa se lase de baut, il opreai acasa.El bea saracul de singuratate si ca sa reziste acestei singuratati, pentru ca ii era dor de nevasta si de copiii lui.
Ioana007
Postat pe 23 Aprilie 2009 14:46

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
iubirea femeii40De la: Ella34 15 Martie 2009 10:55
daca as fi pentru o zi femeie/barbat193De la: elisabeta_boia 6 Septembrie 2011 18:12
Am si eu o problema !1De la: ombtron 11 Mai 2009 18:06
trecutul meu27De la: double_chock 4 Noiembrie 2009 21:00
Experientele mele si cum sa le faci fata2De la: garbo_491789 21 August 2018 23:39
Setari Cookie-uri