Relatie de 10 ani

Am nevoie de o parere relativ obiectiva. Am avut o relatie care s-a desfasurat pe parcursul a 10 ani in care: eu mai mare (diferenta de 6 ani, eu 22 la inceput), primul, sustinator in tot si in toate (idei, buget, moral, emotinal,) .De diferentele de varsta, de mentalitati, ale familiilor (a ei nu erau pro relatie) nu am tinut cont (amandoi am zis ca ei si am facut ca noi). A urmat facultatea (in capitala) la fel sustinuta din toate punctele de vedere. Usor usor am fost acceptat de ai ei, au inceput vizitele, petrecerea concediilor (ale mele si vacantele ei) ba la mine ba la ei. Relatia mergea, evolua bine. Ea avea rezultate foarte bune (2 facultati in acelasi timp, eu la serviciul de la momentul respectiv, pozitie de conducere, bani, timp, disponibilitate. In tot acest timp eram distantati (vreo 200 de km) dar care nu prea isi facea simtita prezenta: eu veneam cat putea de des, ea la fel (ea venea in weekend acasa) [daca veneai de 2-3 ori pe an la B]. La un moment dat au inceput discutiile referitoare la mutarea impreuna:eu in orasul facultatii ei (lucru pe care nu l am dorit de la inceput, lucru exprimat de nenumarate ori) Mie imi era bine: bani, eram acasa (stateam la parinti), prieteni, mediul familiar. Relatia mergea brici eram chiar „model” in cercul nostru (al eu si al ei) de cuplu, durabilitate, seriozitate, respect, afectiune, sprijin. Nu era loc unde sa mearga unul fara celalalt [bine zis].
Dupa facultate a venit timpul masteratului tot in orasul respectiv (al facultatii) eu tot in orasul natal unde intre timp lucrurile se cam stricau la mine la munca (stresul atinsese cote alarmante, banii scazusera, sperantele de evolutie la fel). Intre timp a aparut posibilitatea unui stadiu (stagiu) Erasmus in Franta.... Cum mi s a parut normal si cum facusem pana acum (sprijinul si sustinerea mea erau de 100%). Ea a plecat pentru 6 3 luni (timp in care deja lucrurile din toate punctele de vedere la mine aveau o linie abrupta descrescatoare, chiar plonjau in abis): munca era doar ca sa plec de acasa si sa am ce sa fac, incepusem ca sa consum alcool (uneori mai mult decat trebuia, acaparam multa energie si eram ca o oala sub presiune si trebuia sa refulez in ceva si sportul nu ma atragea), indecis cu munca, ca as pleca dar nu aveam unde, ratele la banci veneau una dupa alta (mari) + ca mama a „decis” sa paraseasca aceasta lume...ea acolo, eu aici...
In tot acest timp vizitele intre cele doua familii erau constante, sarbatorile le petreceam impreuna, concediile la fel, planurile de a ne face o familie, un loc al nostru cresteau ca aluatul de paine (mai mult era dorinta ei, mi-a cerut de multe ori sa ne mutam impreuna, sa ne gandim la un loc de casa, daca as fi cerut-o de sotie, nu ar fi ezitat sa accepte).
In fine: dupa acest stagiu Erasmus a urmat (ea este foarte buna pe ceea ce face si la fel de cautata in domeniul respectiv (cercetare,analiza,si nu numai) a urmat dorinta de evolutie, normala din punctul meu de vedere dar nu aici ci tot acolo. Am fost de acord cu mentiunea ca vreau si eu sa incerc caile strainatatii. Mi am depus demisia (NU SE MAI PUTEA) si am luat calea stranatatii la modul „flower power”: nu aveam bani, nu stiam limba, locuinta era doar o camera de camin unde trebuia sa te feresti de ceilalti locatari si de portar pt ca de stateam pe „blat”cu un pat de o singura persoana in care de abia avea ea loc, intretinuti de o singura bursa mica, eu cu vicii (fumat), ea cu dorinte, eu la fel.
Dar cu toate aceste lucruri eu cel putin eram fericit, ea la fel se vedea de la o posta fericirea. La un moment dat am incercat sa imi gasesc de munca dar datorita faptului ca nu cunosteam limba si nici bani ca sa fac cursuri nu erau nu mi am gasit (am incercat sa aplic la tot felul de munci de la cea mai de jos) (in tara eram la birou, la costum) dar pentru noi si pentru cum eram de pregatit am incercat + ca in orasul respectiv ceea ce faceam in tara acolo nu se cerea (cererea era inexistenta)....
Nu s-a „ivit” nimic timp de aprox 4 luni dupa care mi s a oferit oportunitatea (de moment) sa vin in tara. De comun acord am decis ca este mai bine asa cu mentiunea ca o sa mai incercam o data. Aici tin sa precizez faptul ca nici eu nu ziceam ce vroiam ( sa raman in tara sau sa vin daca voi avea un serviciu bun (ea este inginer cercetare, eu ce sa fac sa conduc tirul in europa, lucru sugerat de tatal ei)? Si nici ea ca nu a zis ca nu mai vrea sa se intoarca in tara si sa ramana definitiv acolo.
M am intors, a urmat o perioada in care ea a fost acceptata la o bursa de doctorat (deodata avea mult mai multi bani decat mine si isi putea permite lucruri pe care eu aici nu puteam, lucrurile se inversasera fata de liceu, facultate) dar acest lucru nu ma deranja. Am sustinut-o sa accepte bursa, pentru ca nici ei nu ii era usor sa ia o decizie care ne afecta pe amandoi. Am decis sa o las sa plece, cu promisiunea ca o voi urma in cel mai scurt timp posibil.
Venirea in tara a fost doar un mic compromis de moment dupa care la 1 an mi s a oferit o oportunitate sa plec din orasul natal in alt oras (oras pe care in una din sicutiile noastre chiar ea il alesese si cazusem de comun acord ca sa ne mutam in el). Vazand acest lucru am acceptat in secunda 2, ea fiind tot in Franta.In tot acest timp vorbeam cam 3 ore pe seara, in fiecare seara. Ajuns intr un oras nou, cu responsabilitati noi cu care eu numai fusesem obisnuit (plata facturilor, a utilitatilor, chiar mi s a taiat gazele si curentul de 2 ori pana sa ma obisnuiesc), fara prieteni, cunostinte, etc pentru mine a fost o perioada grea de acomodare (iesisem din barlogul familiar si pentru prima data si ma loveam de viata reala), ea era cat putea (de la 2000 de km alaturi) si chiar facea eforturi sa fim impreuna (venea de cate ori putea in tara, la 2-3 luni, pe banii ei)
In acest nou mediu, singur si relativ indecis cu privire la relatia noastra, am inceput sa consum alcool, lucru care ma facea sa vad toata lucrurile roz (ea nu mi a zis niciodata ca uneori mai saream calul), discutiile pe care le purtam erau gen discutii intre 2 amici, fara sens sau esenta, despre niste planuri viitoare(pe care ni le spuneam unul altuia dar doar atat, declarativ), pentru ca refuzam discutiile sentimentale si planurile de viitor....ea insista si incerca sa planifice urmatoarele intalniri, concedii, sarbatori, incerca sa imi spuna ce i-ar placea sa facem sa usuram distanta fizica [refuzai web naked, refuzai sa vorbim de noi, imi spuneia ca daca iar devin sentimentala in discutii imi inchizi, niciodata nu era momentul de disciutat...o lasam pe alta data.... ] in fine... nu e ideea sa te acuz, ideea e sa explic de ce
Azi asa, maine asa... stimea mea de sine scadea, sperantele la fel, imaginea despre mine si despre viata la fel, implicare zero in relatie din partea mea, chiar si cand ne intalneam...in ultimele 6 luni de 4 ori a venit acasa, incerca disperata sa faca lucrurile sa mearga intre noi, imi cerea sa o urmez, sa ne facem planuri pt vacanta de vara...eu aveam alte prioritati si probleme si nu puteam gandi ca ea, pana cand intr o zi cand am decis gata: ori, ori si i am adresat intrebarea: TU CE VREI SA FACI IN VIATA ca sa stiu si eu ce pot sa fac: sa raman aici si sa vii tu aici sau sa ma pregatesc (financiar, moral si temeinic) pentru o relaocare in alta tara dar nu in conditiile de la masterat (fara bani, fara sa stiu limba, total nepregatit) moment in care a venit socul (pentru mine):
- Mi a marturisit ca dupa ultima oara cand ne-am vazut m a inselat (lucru care pana acum in toti acesti ani nici la mine nici la ea nu se intamplase)
- Ca nu mai vrea sa lupte (tot imi dadea semnale ca vrea sa vin acolo (eu nici nu voiam sa aud), ca aici nu isi gaseste si nu poate sa faca banii pe care ii face acolo, ca ar fi mult de munca si nu ar vrea daca exista si o alta posibilitate mai usoara (posibilitatea unui trai decent si normal, nu nesiguranta zilei de maine si a sanatatii tale)
- Ca sa nu o mai caut
- Si in plus ca sa ii dau toti banii care mi i a imprumutat in trecut .....
- Ca in prezent sta la respectivul pentru ca vrea sa se asigure ca dupa stagiul de doctorat pana isi va gasi de munca sa aibe unde sa stea, adica la el (nu a economisit nici un euro in aceasta privinta) (pentru ca de cand sunt aici, adica de 3ani, sustin financiar relatia, bilete de avion...mare parte din vacante, masina, ca sa avem cu ce pleca in vacante)
- Ca e mai usor asa, ca primeste ce are nevoie, cand are nevoie si nu trebuie sa munceasca mult pentru asta, ca are nevoi si necesitati pe care eu nu pot sa i le satisfac. (nici ea mie)
- ca vrea sa isi traiasca viata (nu nu stiu cate planuri realizabile in viitorul indepartat ci vrea aici si acum.

Ce este de facut in aceasta situatie?
Red_Line_1
Postat pe 22 August 2016 14:07
Ai muncit ai iubit o persoana care si-a urmarit interesul. De a evolua ! Tu te-ai lasat prada bauturii si ai pierdut. Acum ar trebui sa te scutri de viciul bauturii si delasarii si sa cauti o alta fata care sa te iubeasca si sa te respecte !
lllorena
Postat pe 4 Septembrie 2016 09:10
Nu știu dacă mai e ceva de făcut. Prietena ta a început o viata noua, e fericita și împlinită. Pune-te în locul ei, sigur ai face și tu la fel. Nu ai greșit foarte mult, dar ai fost neglijent și cu tine, dar și cu ea. Văzând ca nu reușește sa te ajute, a renunțat. Ce ai tu de făcut acum e sa-ți pui în ordine gândurile și viata, sa te ajuți pe tine în primul rand, sa depășești perioada asta. După ce ai rezolvat problemele astea, încearcă sa o cauți, dar asta doar dacă ești sigur ca e femeia pe care o vrei lângă tine.
Lavinia_Gliga_1
Postat pe 5 Septembrie 2016 01:11
Nu ai de ce sa o condamni. Vina iti apartine in totalitate. In toti acesti ani, a simtit ca se lupta cu morile de vant. Sunt totusi 10 ani de relatie. Uni nu rezista niciun 1an in asemenea conditii. Sa faca efortur sa vina in 6 luni de 4 ori e foarte mult etc. Din toata povestea voastra de dragoste ea a fost 2 intr-unul, e foarte mult.Te-a iubit mai mult decat pe ea insasi si a fost de acord cu tot ce ai vrut tu numai sa nu te piarda.
Este o mare pierdere pentru ea, probabil ca a fost nevoita sa se refugieze in bratele altcuiva. Evident ca te-a iubit enorm si a crezut in tine. Pana si-a dat seama ca ea nu este o prioritate pentru tine. Ori tu nu ai avut ochi sa vezi si urechi sa auzi. Dincolo de toate tu ai incercat sa fi mereu cu familia ta si sa nu ai curajul sa va mutati oriunde numai relatia voastra sa aiba un sens. Mare pacat o iubre de 10 ani. Trebuie sa o lasi . Mai rau e ca alcolu te face sa vezi viata altfel decat sa realizezi ce ai pierdut.
garbo039510
Postat pe 11 Septembrie 2016 10:11
Pacat de timp, vise si sperante spulberate. Daca doar spunea pa, o intelegeam, sa ceara banii pe care ti adat inapoi, spune multe despre caracterul ei , si din pacate nimic bun. Lasa-te de bautura, si tigari, si cum Dumnezeu nu da mai mult decat putem duce, priveste in viitor facand oridine in prezentul tau, iti va fi bine!
duchess1
Postat pe 5 Octombrie 2016 22:48

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
Povestea mea...543De la: byby2 12 Martie 2010 10:53
Cum iti dai seama ca el te va parasi?129De la: tutankhamon 24 Octombrie 2009 23:46
RATIUNE SAU SUFLET?127De la: jeje2011 4 Iulie 2011 08:23
Ce sa cred?9De la: flori_de_primavara 31 August 2015 20:24
compatibilitate10De la: garbo005402 11 Iulie 2009 16:20
Setari Cookie-uri