Buna tuturor,

eu sunt noua pe aici,de fapt,foarte noua pentru ca abia incep sa ma obisnuiesc cu conditia de viitoare mamica.As avea nevoie de cateva pareri referitoare la MAREA mea problema : am 22 de ani si sunt cu iubitul meu de 6 luni, este persoana potrivita pentru mine deoarece ne completam, ne intelegem si pana acum au fost toate ok. Duminica facand testul de sarcina, am aflat ca sunt insarcinata,am in jur de o luna si vestea asta ne-a socat pe amandoi deoarece parintii mei nu stiu de relatia mea si nici nu cred ca vor fi de acord cu el pentru ca viseaza la altceva pentru mine. Noi doi,ne-am hotarat sa pastram bebele, sa ne facem o viata impreuna desi el a spus ca imi va sustine orice alegere pentru ca vrea ca eu sa fiu fericita si sa nu-mi para rau ca am facut un copil, insa eu, sincer, nu ma gandesc la avort, imi este doar frica de reactia parintilor mei, si mai ales de cea a mamei mele, ca sa nu mai vorbesc de restul familiei...nu stiu cum sa le spun, si pun pariu ca imi vor propune sa fac avort. As avea nevoie de cateva sfaturi, nu stiu, orice idee...in afara de iubitul meu, simt nevoia sa vorbesc si cu alte persoane pentru ca sunt mai obiective. Multumesc anticipat!
garbo_402768
Postat pe 4 Iunie 2014 21:29
well, obisnuieste-te cu statutul de viitoare mamica: tot restul vietii tale cam asta va trebui sa faci, sa lupti pt fiinta careia ii dai nastere. Fie ca e in burtica, fie la merge la gradi, fie ca merge la scoala, fie ca e dezamagit la job, fie ca se cearta cu soacra... Asa ca a-i sustine cauza in fata parintilor tai e doar inceputul. Il vei sustine toata viata....si e greu, dar o sa te lamuresti ca merita fiecare efort!
quasaria
Postat pe 4 Iunie 2014 22:00
" eu sunt noua pe aici,de fapt,foarte noua pentru ca abia incep sa ma obisnuiesc cu conditia de viitoare mamica."

Crezi ca toate suntem pe aici viitoare mamici ? Cam asa am inteles din formularea ta...

" am 22 de ani si sunt cu iubitul meu de 6 luni, este persoana potrivita pentru mine deoarece ne completam, ne intelegem si pana acum au fost toate ok."

Nu zi "hop" pana n-ai sarit santzul. As fi bucuroasa sa vii si sa spui asta peste cateva luni dupa ce formati o familie , sau chiar peste cativa ani.
In rest , iti doresc o zi frumoasa si gandeste-te ca e frumos sa fi mamica tanara.



Rotty
Postat pe 5 Iunie 2014 08:12
Hei, tu ai zis, ești o mămica, super, arată ca ești mămica, arat-o inclusiv alor tai, aratați ca puteți fi o familie, doi părinți care se iubesc si sunt fericiți ca vor avea un bebe si toate vor fi ok. Fii mămica!!!!
edelweiss_3881
Postat pe 5 Iunie 2014 09:44
Un copil este o binecuvantare, mai ales atunci cand se naste intr-un cuplu care se iubeste ! S-ar putea sa ai surpriza placuta si parintii tai sa fie incantati de copilas , sa va sustina si chiar sa va dea o mana de ajutor cand il cereti pentru ca vor fi bunici tineri .EU UNA STIU CE MI-A SPUS MIE PERSONAL MEDICUL GINECOLOG , CA PRIMA SARCINA SE PASTREAZA !!!!!!!!!!!!!! se poate ca pierzand-o apoi cand veti dori sa aveti copii sa nu se mai prinda ! SUCCES !
garbo_19362
Postat pe 5 Iunie 2014 09:51
buna, bine ai venit pe aici :)

Uh, ai 22 de ani, ok. Probabil esti la facultate? Din moment ce parintii tai viseaza, probabil, sa ai un viitor mai ”frumos”, mai bun.

AVand bebe ai renunta la facultate, nu? Si ar mai trece inca cativa ani in care l-ai creste. Deci nu ai mai putea sa lupti pt un job bun. Prietenul tau te sustine acum, dar mai tarziu? El cati ani are? Aveti cum sa cresteti bebele din punct de vedere financiar?

Esti incurajata pe aici, vad, sa pastrezi bebe si sa il cresteti, sa formati o famile frumoasa. Insa gandeste-te bine inainte, e vorba de viitorul tau; si peste cateva luni, chiar de vei regreta, nu ai sa ai cum sa mai dai inapoi timpul si sa iti schimbi decizia.

Toate cele buna, ai grija de tine!!
garbo212866
Postat pe 7 Iunie 2014 17:06
" buna, bine ai venit pe aici :) "

Iote cine vorbeste !

Probabil vrei sa o lasi mai moale cu entuziasmul....ha-ha...hii hi...
Rotty
Postat pe 7 Iunie 2014 17:48
da, vorbeste mama omida.

Nu toate femeile isi regreta copiii, veto. Daca asta e cazul tau, pacat. Si nu d'aia n-ai reusit probabil sa obtii "un job bun". N-ai reusit pentru ca n-ai fost capabila. Nu te-a dus capul. Aia "iti distruge viitorul" Copilul n-are nici o treaba cu jobul.
Eu imi cresc bine merci copilul - in cea mai mare parte l-am crescut singura - si te asigur ca nu mi-a influentat cariera cu absolut nimic.
quasaria
Postat pe 7 Iunie 2014 18:11
NU exista motivatie mai buna sa ascezi in cariera sa te maturizezi frumos , sa te dezvolti la nivel mental decat un copil !DOAR UN SUFLET MESCHIN SI EGOIST ISI IMAGINEAZA CA NU AI FI MOTIVATA SA AVANSEZI PENTRU CA VEI AVEA UN COPIL !
garbo_19362
Postat pe 7 Iunie 2014 18:43
De la: edelweiss_3881, la data 2014-06-05 09:44:35Hei, tu ai zis, ești o mămica, super, arată ca ești mămica, arat-o inclusiv alor tai, aratați ca puteți fi o familie, doi părinți care se iubesc si sunt fericiți ca vor avea un bebe si toate vor fi ok. Fii mămica!!!!



Edel - a fi mamica unui pui de om este ca si un titlu de noblete ... daca simte ca nu ar face fata acestei provocari a vietii probabil ca nu merita acesta onoare !
garbo_19362
Postat pe 7 Iunie 2014 18:47
De la: garbo212866, la data 2014-06-07 17:06:01buna, bine ai venit pe aici :)

Uh, ai 22 de ani, ok. Probabil esti la facultate? Din moment ce parintii tai viseaza, probabil, sa ai un viitor mai ”frumos”, mai bun.

AVand bebe ai renunta la facultate, nu? Si ar mai trece inca cativa ani in care l-ai creste. Deci nu ai mai putea sa lupti pt un job bun. Prietenul tau te sustine acum, dar mai tarziu? El cati ani are? Aveti cum sa cresteti bebele din punct de vedere financiar?


Esti incurajata pe aici, vad, sa pastrezi bebe si sa il cresteti, sa formati o famile frumoasa. Insa gandeste-te bine inainte, e vorba de viitorul tau; si peste cateva luni, chiar de vei regreta, nu ai sa ai cum sa mai dai inapoi timpul si sa iti schimbi decizia.

Toate cele buna, ai grija de tine!!



VIITORUL TAU NU ARE NICI O VALOARE DACA ITI LEPEZI PRUNCUL FACUT DIN DRAGOSTE DOAR CA SA :''AI UN VIITOR ...???" ce aberatii, daca ai fi handicapata fizic sau mental poate ai avea o scuza dar asa este impotriva firi sa distrugi o viata ca sa ai tu un viitor
garbo_19362
Postat pe 7 Iunie 2014 18:50
cred ca singurul motiv valabil de a nu face un copil este pentru ca nu il vrei si - probabil - n-ai sa fii in stare sa il iubesti. Si atunci, probabil, nu meriti intr-adevar un copil. Si mamele stiu de ce ma refer la "merite" - pentru ca nu e nimic mai greu si nimic mai frumos. Absolut nimic.
Retrospectiv privind, inainte sa apara fie-mea mi se parea ca am o viata.... ... ba chiar ca am o viata plina. Nu aveam. Asa ca zimbesc destul de condescent cind o femeie imi spune ca are o viata interesanta si fara copii. Probabil comparatia poti sa o faci doar dupa ce ai copilul. Nu inainte. Pentru ca inainte nu iti dai seama, si nici n-ai cum sa iti dai seama, ca viata aia interesanta a ta se poate extinde exponential cind inveti sa iubesti - iar iubirea de copil e iubirea in forma pura pe care nu o vei simti fata de altcineva niciodata. Nici macar fata de tine insati. Indiferent daca suna bine sau nu, asta e adevarul. Da, te poti atasa de parinti, de barbat, de catel si purcel - dar gama sentimentelor nu e aceeasi si cind ai un copil iti descoperi resurse afective pe care habar n-aveai ca le porti undeva in tine. Si nu numai afective.... FACI lucruri pe care altfel nimic nu te-ar motiva sa le faci si care par imposibile cind esti la stadiul de pisi care isi descopera forma sprincenelor.
Asa ca intr-un fel mi-e mila de fiintele care isi stopeaza evolutia si ramin blocate undeva intr-un stadiu infantil pentru ca "trebuie sa se duca la scoala" sau "sa isi pastreze jobul" sau barbatul. Dar da, imi dau seama ca nu e vina lor - sint doar larve care nu pot deveni fluturi pentru ca pur si simplu nu pot. Sint oprite in evolutie. Mama natura are moduri diverse de a proteja specia.
quasaria
Postat pe 8 Iunie 2014 02:29
Nu le spune pana ajungi la patru luni de sarcina,ca sa eviti presiunea pe care o vor exercita asupra ta.
Si noi am ascuns de soacra mea amandoua sarcinile...a explodat de fiecare data ca o bomba.de parca il naste si creste ea.
suntem foarte fericiti cu copiii nostri,si ma bucur ca am ascuns,ca altfel facea si mai rau.
daniilia
Postat pe 8 Iunie 2014 14:08
De la: quasaria, la data 2014-06-08 02:29:02cred ca singurul motiv valabil de a nu face un copil este pentru ca nu il vrei si - probabil - n-ai sa fii in stare sa il iubesti. Si atunci, probabil, nu meriti intr-adevar un copil. Si mamele stiu de ce ma refer la "merite" - pentru ca nu e nimic mai greu si nimic mai frumos. Absolut nimic.
Retrospectiv privind, inainte sa apara fie-mea mi se parea ca am o viata.... ... ba chiar ca am o viata plina. Nu aveam. Asa ca zimbesc destul de condescent cind o femeie imi spune ca are o viata interesanta si fara copii. Probabil comparatia poti sa o faci doar dupa ce ai copilul. Nu inainte. Pentru ca inainte nu iti dai seama, si nici n-ai cum sa iti dai seama, ca viata aia interesanta a ta se poate extinde exponential cind inveti sa iubesti - iar iubirea de copil e iubirea in forma pura pe care nu o vei simti fata de altcineva niciodata. Nici macar fata de tine insati. Indiferent daca suna bine sau nu, asta e adevarul. Da, te poti atasa de parinti, de barbat, de catel si purcel - dar gama sentimentelor nu e aceeasi si cind ai un copil iti descoperi resurse afective pe care habar n-aveai ca le porti undeva in tine. Si nu numai afective.... FACI lucruri pe care altfel nimic nu te-ar motiva sa le faci si care par imposibile cind esti la stadiul de pisi care isi descopera forma sprincenelor.
Asa ca intr-un fel mi-e mila de fiintele care isi stopeaza evolutia si ramin blocate undeva intr-un stadiu infantil pentru ca "trebuie sa se duca la scoala" sau "sa isi pastreze jobul" sau barbatul. Dar da, imi dau seama ca nu e vina lor - sint doar larve care nu pot deveni fluturi pentru ca pur si simplu nu pot. Sint oprite in evolutie. Mama natura are moduri diverse de a proteja specia.


IN CALITATE DE MAMA A DOI COPII , cu adevarat titlu de noblete castigat in urma cresteri si educarii celor doi pui de om ;mentionez fara pic de ajutor in conditiile comunismului , nu vreau sa pomenesc decat de fapul ca ii lasam singuri in casa la ora cinci dimineata ca sa fug pe rupte pana in statie la lapte sa pun cele doua sticle de 1 l de lapte si cateva borcanele de iaurt , reveneam in mare goana acasa gaseam concert de urlete in do major , le dadeam ce puteam de mancare ii imbracam pe amandoi , de multe ori cu fasuri peste ochi caci afara ploua si in si mai mare graba coboram cu carutul in mana cu cel mic in brate si cea mare 5 ani avea tot de mana 3 etaje ALERGAM CU CARUTUL PANA IN STATIE ..asta la 6 dimineata cand deschidea laptaria (de multe ori se termina laptele pana ajungeam eu si imi gaseam sacosa cu sticle goale lasata pe un trotuar ...si plecam innapoi acasa cu doi copii prin ploaie sau soare sau furtuna ...si asta era doar incalzirea de dimineata .asta vre-o doi ani pentru baiat si tot asa pentru fata .....sa va mai spun cum ii caram pe jos pana la spital cand raceau si faceau unu o saptamana injectii si apoi lua si celalatl inca o saptamana din 6 in 6 ore si pt injectia de noapte mergeam trei cartiere pe jos pana la spitalul Mare ca nu avea cine sa imi faca penicilina la ora aia cu copilul mic urand in carut si cu cea mare de manuta cu febra de multe ori si nu gaseai taxi sau pe cineva sa pot sa o las pe cea mare si sa fug doar cu carutul ....grijile si necazurile cresteau exponential , Iar socrul meu venea beat in fiecare zi la usa sa ma verifice cat era fisu plecat 4, 5 sau 6 luni pe mare, sa ma verifice in sifonier sa nu il insel pe fisu cu cineva
garbo_19362
Postat pe 10 Iunie 2014 17:06
Mi se pare ca esti cam bulversata de vestea primita si e normal.
Daca iti e "frica" de reactia parintilor si a rudelor inseamna ca nu prea esti pregatita de venirea bebe-ului.
Copilul nu e un pisoi simpatic pe care sa-l ignor cind nu ai chef de el.De acum incolo cel putin 1,2 ani el va fi centrul universului tau, toata viata ta se va invirti in jurul lui.
Esti pregatita pt. asta? Daca da e in regula, daca nu vorbeste cu parintii mai ales cu mama si roag-o sa te ajute ca altfel nu te vad prea bine.
Am inteles ca relatia voastra dureaza doar de 6 luni si deja esti insarcinata.
Teste de sanatate ati facut? De BTS ai auzit? Dute la doctor fara intirziere, facetiva analizele amindoi si succes sa nu aveti surprise neplacute ca pe lume nu exista numai SIDA, sifilisul si gonoreea, sint o gramada de boli cu trnsmitere sexuala(BTS) unele dintre ele date de bacterii (se vindeca) altele date de virusi(traiesti cu ele pina la adinci batrineti) si nu sint putine si mai ales multe sint asimptomatice.
Fata draga, de prezervative si pastille nu ati auzit?
E foarte frumos ce se spune pe aici, copilul o binecuvintare, a fi mama e ceva nobil si frumos....e.t.c. dar problema se pune foarte concret, ce ii poti oferii tu copilului si daca esti in stare sa-l iubesti si educi asa cum trebue.
Esti responsabila pt viata lui ca tu l-ai facut nu el ti-a cerut-o asa ca macar de acum inainte maturizeaza-te si accepta sa devii un adult responsabil cu capul pe umeri si mai ales gindeste ca un copil are nevoie de o familie intreaga mama si tata.
Din proprie experienta iti spun ca e frumos intr-adevar, dar vei avea momente in viata cind fie iti vine sa te arunci tu pe geam fie sa-l arunci pe el si asta ar recunoaste toate mamele chiar daca scandalizeaza si da, e adevarat, o femeie care nu a nascut si crescut un copil nu stie de ce a trecut prin viata.
Cu avortul nu sint de accord dar asta e parerea mea, nu mai am link-ul dar exista pe internet un filmulet cu ce se intimpla cu fatul in timpul avortului, e cutremurator, ar fi bine sa-l vizioneze toate pustoaicele si tinerele care se grabesc sa fac sex neprotejat si pe urma rezolva intr-un cabinet ginecologic "mica neplacere".

Tommy_Boy
Postat pe 13 Iunie 2014 10:35
De la: garbo235853, la data 2014-06-13 10:35:43Mi se pare ca esti cam bulversata de vestea primita si e normal.
Daca iti e "frica" de reactia parintilor si a rudelor inseamna ca nu prea esti pregatita de venirea bebe-ului.
Copilul nu e un pisoi simpatic pe care sa-l ignor cind nu ai chef de el.De acum incolo cel putin 1,2 ani el va fi centrul universului tau, toata viata ta se va invirti in jurul lui.
Esti pregatita pt. asta? Daca da e in regula, daca nu vorbeste cu parintii mai ales cu mama si roag-o sa te ajute ca altfel nu te vad prea bine.
Am inteles ca relatia voastra dureaza doar de 6 luni si deja esti insarcinata.
Teste de sanatate ati facut? De BTS ai auzit? Dute la doctor fara intirziere, facetiva analizele amindoi si succes sa nu aveti surprise neplacute ca pe lume nu exista numai SIDA, sifilisul si gonoreea, sint o gramada de boli cu trnsmitere sexuala(BTS) unele dintre ele date de bacterii (se vindeca) altele date de virusi(traiesti cu ele pina la adinci batrineti) si nu sint putine si mai ales multe sint asimptomatice.
Fata draga, de prezervative si pastille nu ati auzit?
E foarte frumos ce se spune pe aici, copilul o binecuvintare, a fi mama e ceva nobil si frumos....e.t.c. dar problema se pune foarte concret, ce ii poti oferii tu copilului si daca esti in stare sa-l iubesti si educi asa cum trebue.
Esti responsabila pt viata lui ca tu l-ai facut nu el ti-a cerut-o asa ca macar de acum inainte maturizeaza-te si accepta sa devii un adult responsabil cu capul pe umeri si mai ales gindeste ca un copil are nevoie de o familie intreaga mama si tata.
Din proprie experienta iti spun ca e frumos intr-adevar, dar vei avea momente in viata cind fie iti vine sa te arunci tu pe geam fie sa-l arunci pe el si asta ar recunoaste toate mamele chiar daca scandalizeaza si da, e adevarat, o femeie care nu a nascut si crescut un copil nu stie de ce a trecut prin viata.
Cu avortul nu sint de accord dar asta e parerea mea, nu mai am link-ul dar exista pe internet un filmulet cu ce se intimpla cu fatul in timpul avortului, e cutremurator, ar fi bine sa-l vizioneze toate pustoaicele si tinerele care se grabesc sa fac sex neprotejat si pe urma rezolva intr-un cabinet ginecologic "mica neplacere".



FELICITARI PENTRU TOT CE ATI SPUS !!
Copii sunt minunea vietii nu tine cont de nimeni , traieste-ti propria viata asa cum doresti !Iubeste acest copil pentru ca Dumnezeu ti-a oferit acest dar divin !
garbo_392853
Postat pe 14 Iunie 2014 22:07
Buna!
Probabil ca, daca as avea varsta ta, as gandi la fel...nu din perspectiva mea ci mai mult din cea a celorlalti.Dar trecand timpul si ajungand sa imi dau seama cat e de greu uneori sa ai faci un copil atunci cand ti l doresti din toata inima, te sfatuiesc sa il pastrezi.Dumnezeu ti l-a dat acum cu un scop. toate in viata ne sunt date cu un motiv.
Curaj si Dumnezeu sa va ajute!
IreneG
Postat pe 17 Iunie 2014 20:27
acum... mai e un aspect . Toate mamele - si, mai ales, toate VIITOARELE mame sint perfectioniste. Dar de la perfectionism la panica e doar un pas: fii constienta ca NU vei reusi niciodata sa ii dai luna de pe cer iar daca i-o dai pe aia vei gasi altceva, ce n-are. Sau altceva ce "n-ai facut cum trebuie". Sau altceva ce ti se pare ca toate mamele fac numai tu nu esti in stare. Parerea mea: uita sfaturile. Uita criteriile fixe pe care ti le autoimpui, de genul "numai asa se poate!". De obicei se poate si altfel. Ia fiecare zi asa cum vine si fa ce poti, atit - restul n-are absolut nici o importanta. Nu exista comparatii, nu cade cerul daca n-are maine un elefant maro, nu e o catastrofa ca a mincat azi trei linguri de supa mai putin ca ieri si DA, ai dreptul sa ai momente bune si momente proaste, ai dreptul sa fii obosita daca te simti obosita, ai dreptul sa fii deprimata daca te simti deprimata, nu, nu trebuie sa-i pui rufele la spalat fix la 6 si 10 minute - pot sa astepte, si nu, nu trebuie sa fie primul din clasa - e al tau si e perfect oricum!
Da-ti dreptul sa nu fii mama perfecta si da-i dreptul sa nu fie copilul perfect. E mult mai putin obositor pentru amindoi. Relaxeaza-te, bucura-te de puiul tau si permite-ti, din cind in cind, sa fii delasatoare. Sa ii dai multe zimbete poate fi mai important pentru el decit sa ii dai multe rufe calcate la dunga. NU exista nici o competitie aici pe care trebuie sa o castigi, a fi mama e un proces firesc si toate mamiferele trec prin astea. Deci daca te intrebi daca esit suficient de "buna", da, esti suficient de buna...
quasaria
Postat pe 18 Iunie 2014 07:40
Se pare ca a ales calea cea mai convenabila ...din pacate cred ca nu a inteles nimic si cand va intelege va fi prea tarziu ...
garbo_19362
Postat pe 19 Iulie 2014 19:17

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Am nevoie de ajutor 87 De la: dor72 25 Iunie 2011 23:43
Nu-mi gasesc echilibrul 55 De la: garbo162935 15 Aprilie 2012 00:53
Decor camere copii 1 De la: decorcamerecopii 27 Iulie 2010 20:00
Dr. Ruxandra Dumitrescu- ginecolog 2 De la: iasomia 24 Iunie 2011 21:28
e greu sa ma hotarasc sa divortez 15 De la: casperphantom 28 Noiembrie 2010 14:27
Setari Cookie-uri