Noi copii care am fost candva si copii nostri

Mama de fata vs. mama de baiat ,in calitatea de soacra

ce faceti pentru a va salva casnicia ?
nu e vorba de bita, ci de abordare. De violenta in sine. Probabil de aici atitea generatii dobitoace care n-au invatat decit "da stapine". Ca sa "nu dezamageasca"...
quasaria
Postat pe 12 Ianuarie 2014 12:51
A dezamagi parintii..... un parinte nu ar trebui sa fie dezamagit, cu totii gresim, dar ei raman parinti pentru totdeauna si isi iubesc copiii, idiferent ce ar face un copil, un parinte merita respect dar....nu poate impune unui copil drumul in viata....
Eu pot spune ca nu mi-am dezamagit parintii pana la o anumita varsta, cand ei decideau pt mine, dar i-am dezamagot apoi constant cand mi-am facut viata mea si nu corespundea deloc cu conceptiile lor, dar nu au avut ce sa imi faca, era viata mea, cu bune si rele, mama a sarit si m-a ajutat de fiecare data daca simtea ea ca sunt intr-o criza vitala ( ea vedea ca ar fi sfarsitul lumii pt mine) am lasat-o sa ma ajute, i-am multumit, i-am zis ca e genul de mama care muta muntii pt copii si ca e cea mai buna mama numai pt asta, dar in continuare viata mea e o dezamagire pt ea pt ca nu intelege principiile si conceptiile mele, sunt diferite de ale ei, imi doreste binele, ajuta cum poate si eu o las sa ma ajute doar cand intr-adevar nu exista alta solutie, dar in sufeltul ei eu stiu ca e dezamagita..... nu am fost foarte apropiate niciodata, incerc s-o ajut cum pot, dar ea isi doreste cu totul altceva de la mine....
Sunt inevitabil genul asta de dezamagiri,,,,,, traim diferit, lumea evolueaza, unii pot tine pasul altii nu....despre ai mei parinti pot spune ca nu i-am putut schimba niciodata, asa cum ei nu au mai reusit sa ma schimbe pe mine, ii pastrez asa cum sunt,,,, sunt ai mei... si ma bucur atat cat i-oi mai avea, exact asa cum sunt.... cu bune si nebune......
edelweiss_3881
Postat pe 12 Ianuarie 2014 13:08
depinde de situatie!orice om in devenire face si greseli , insa asta nu este o problema , asa invata ce este bine si ce este rau pe propria piele chiar daca ustura si doare , de cele mai multe ori raman urmele greselilor ca stigmat.Problema se pune daca tu iti asumi aceste responsabilitati , esti constieta de urmari? si inca ceva , cum intelegi sa rezolvi anumite urmari?
garbo173229
Postat pe 16 Ianuarie 2014 08:20
Bineintes ca i-am dezamagit,si am fost si nerecunoscatori.Ce fac parintii,ce sacrificii,intelegem doar cand ajungem si noi parainti.
Si atunci cand ajungem,avem familie,obligatii,si nu mai putem sa multumim parintilor,sa ne ocupam de ei,asa cum merita.
Soarta tuturor parintilor,sa se sacrifice pentru copii,si sa dispara dupa casatoria lor,din viata lor,treptat.
daniilia
Postat pe 18 Ianuarie 2014 03:50
Cine are părinţi, pe pământ nu în gând
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând
Că am fost, că n-am fost, ori că suntem cuminţi,
Astăzi îmbătrânind ne e dor de părinţi.

Ce părinţi? Nişte oameni ce nu mai au loc
De atâţia copii şi de-atât nenoroc
Nişte cruci, încă vii, respirând tot mai greu,
Sunt părinţii aceştia ce oftează mereu.

Ce părinţi? Nişte oameni, acolo şi ei,
Care ştiu dureros ce e suta de lei.
De sunt tineri sau nu, după actele lor,
Nu contează deloc, ei albiră de dor
Să le fie copilul c-o treaptă mai domn,
Câtă muncă în plus, şi ce chin, cât nesomn!

Chiar acuma, când scriu, ca şi când aş urla,
Eu îi ştiu şi îi simt, pătimind undeva.
Ne-amintim, şi de ei, după lungi săptămâni
Fii bătrâni ce suntem, cu părinţii bătrâni
Dacă lemne şi-au luat, dacă oasele-i dor,
Dacă nu au murit trişti în casele lor...
Între ei şi copii e-o prăsilă de câini,
Şi e umbra de plumb a preazilnicei pâini.

Cine are părinţi, pe pământ nu în gând,
Mai aude şi-n somn ochii lumii plângând.
Că din toate ce sunt, cel mai greu e să fii
Nu copil de părinţi, ci părinte de fii.

Ochii lumii plângând, lacrimi multe s-au plâns
Însă pentru potop, încă nu-i de ajuns.
Mai avem noi părinţi? Mai au dânşii copii?
Pe pământul de cruci, numai om să nu fii,

Umiliţi de nevoi şi cu capul plecat,
Într-un biet orăşel, într-o zare de sat,
Mai aşteaptă şi-acum, semne de la strămoşi
Sau scrisori de la fii cum c-ar fi norocoşi,
Şi ca nişte stafii, ies arare la porţi
Despre noi povestind, ca de moşii lor morţi.

Cine are părinţi, încă nu e pierdut,
Cine are părinţi are încă trecut.
Ne-au făcut, ne-au crescut, ne-au adus până-aci,
Unde-avem şi noi însine ai noştri copii.
Enervanţi pot părea, când n-ai ce să-i mai rogi,
Şi în genere sunt şi niţel pisălogi.
Ba nu văd, ba n-aud, ba fac paşii prea mici,
Ba-i nevoie prea mult să le spui şi explici,
Cocoşaţi, cocârjaţi, într-un ritm infernal,
Te întreabă de ştii pe vre-un şef de spital.
Nu-i aşa că te-apucă o milă de tot,
Mai cu seamă de faptul că ei nu mai pot?
Că povară îi simţi şi ei ştiu că-i aşa
Şi se uită la tine ca şi când te-ar ruga...

Mai avem, mai avem scurtă vreme de dus
Pe conştiinţă povara acestui apus
Şi pe urmă vom fi foarte liberi sub cer,
Se vor împutina cei ce n-au şi ne cer.
Iar când vom începe şi noi a simţi
Că povară suntem, pentru-ai noştri copii,
Şi abia într-un trist şi departe târziu,
Când vom şti disperaţi veşti, ce azi nu se ştiu,
Vom pricepe de ce fiii uită curând,
Şi nu văd nici un ochi de pe lume plângând,
Şi de ce încă nu e potop pe cuprins,
Deşi plouă mereu, deşi pururi a nins,
Deşi lumea în care părinţi am ajuns
De-o vecie-i mereu zguduïtă de plâns.

Versuri de la: http://www.versuri.ro/
garbo_19362
Postat pe 21 Ianuarie 2014 15:54
Enigmatici si cuminţi
Terminîndu-şi rostul lor
Lîngă noi se sting şi mor
Dragii noştri, dragi părinţi.
Cheamă-i Doamne, înapoi
Că şi-aşa au dus-o prost
Şi fă-i tineri cum au fost
Fă-i mai tineri decît noi.

Pentru cei ce ne-au făcut
Dă un ordin, dă ceva
Sa-i mai poţi întîrzia
Să o ia de la-nceput.
Au plătit cu viaţa lor
Ale fiilor erori
Doamne, fă-i nemuritori
Pe părinţii care mor.

Ia priviţi-i cum se duc
Ia priviţi-i cum se sting
Lumînări în cuib de cuc
Parcă tac şi parcă ning.
Plini de boli şi suferinţi
Ne întoarcem în pămînt
Cît mai sîntem, cît mai sînt,
Mîngîiaţi-i pe părinţi.

E pămîntul tot mai greu
Despărţirea-i tot mai grea
Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Dar de ce priviţi aşa
Fata mea şi fiul meu
Eu sînt cel ce va urma
Dragii mei mă duc şi eu.

Sărut mîna, tatăl meu!
Sărut mîna, mama mea!
Rămas bun, băiatul meu!
Rămas bun, fetita mea!
Tatăl meu, băiatul meu,
Mama mea, fetïţa mea!

Versuri de la: http://www.versuri.ro/
garbo_19362
Postat pe 21 Ianuarie 2014 15:55
Pentru acest poet exceptional tot respectul ! Am plans de fiecare data cand se cantau aceste cantece la cenaclul FLACARA !
Imi pare teribil de rau pentru fiecare moment in care mi-am dezamagit parintii , si cand am dat la liceu si nu am luat prima pe lista si mama care este profesor de matematica a luat-o ca pe o plama la adresa ei ! Si cand m-am casatorit cu cineva care nu are origini sanatoase ... socri mei sunt divortati si fiecare s-a recasatorit si are alta familie !Si pe tata l-a dezamagit ca nu m-am facut inginera ! Acand ii vad atat de slabi si neputinciosi asteptandu-ma in fiecare zi sa trec sa le fac si lor piata sau sa le iau medicamentele, ma intreb la ce le-a folosit toata indarjirea lor spre o perfectiune ....prost inteleasa ! Nu imi pare rau ca am trait asa cum am crezut mai bine ! II multumesc lui Dumnezeu pentru tot!SI PARINTILOR LE MULTUMESC !
garbo_392853
Postat pe 29 Ianuarie 2014 23:06
De la: garbo_392853, la data 2014-01-29 23:06:00Pentru acest poet exceptional tot respectul ! Am plans de fiecare data cand se cantau aceste cantece la cenaclul FLACARA !
Imi pare teribil de rau pentru fiecare moment in care mi-am dezamagit parintii , si cand am dat la liceu si nu am luat prima pe lista si mama care este profesor de matematica a luat-o ca pe o plama la adresa ei ! Si cand m-am casatorit cu cineva care nu are origini sanatoase ... socri mei sunt divortati si fiecare s-a recasatorit si are alta familie !Si pe tata l-a dezamagit ca nu m-am facut inginera ! Acand ii vad atat de slabi si neputinciosi asteptandu-ma in fiecare zi sa trec sa le fac si lor piata sau sa le iau medicamentele, ma intreb la ce le-a folosit toata indarjirea lor spre o perfectiune ....prost inteleasa ! Nu imi pare rau ca am trait asa cum am crezut mai bine ! II multumesc lui Dumnezeu pentru tot!SI PARINTILOR LE MULTUMESC !



vai, ce catastrofa!?
pitiTa_
Postat pe 1 Februarie 2014 16:10
partial :) am dovedit dupa aceea ca esecul, a fost de fapt succesul din viata mea
copilul meu? da si nu . mi-as fi dorit sa fie mai perseverent, insa e alta fire .... deocamdata :)
duchess1
Postat pe 1 Februarie 2014 16:53

Recomandari

Subiect Mesaje Ultimul Mesaj
Cum petreceti clipele libere? 29 De la: caleidoscop 19 Iunie 2012 17:55
buna 10 De la: andrutza448 13 Aprilie 2011 00:16
As vrea niste sfaturi 13 De la: garbo_12988 30 Noiembrie 2015 09:03
ce ai face daca ai fii,pentru o zi,Dumnezeu.ce ai indrepta pe pamant,sau ce ai pedepsii? 98 De la: ingerasulGabriela 16 August 2010 11:38
oare toti barbatii cred ca daca esti singura ai putea avea o relatie cu unul insurat? 160 De la: garbo_405939 23 Septembrie 2014 09:26
Setari Cookie-uri