Cum faci fata depresiei?

Uite așa !

Acc. cade pe Psiholog și Psihoterapie, de aceea se scrie/u cu P mare.
Axl_R
Postat pe 4 Mai 2015 13:04
Buna. Poti depasi depresia cu ajutorul Psihoterapiei. Eu sunt Psiholog si am reusit sa ajut multe persoane. Numai bine iti doresc!
garbo_411771
Postat pe 4 Mai 2015 12:44
Depinde in ce faza este starea de depresie si motivul care i-a cauzat-o.
Biblia nu-i manualul care te ajuta sa faci bastonase si sa te agati pt. a te situa "pe linia de plutire"! Este utila atunci cand creierul (iti) este capabil sa receptioneze citatele si sa discearna subantelesul lor, mai ales emisfera stanga. Cum de ce? Fiindca este greu de inteles de catre cei ce nu au nimic comun cu viata spirituala, si sunt depresivi. Ea, vindeca pe cei cu credinta, trup bolnav dar minte lucida. iti da putere sa fii rabdatoare cu tine si in timp vei simti insanatosirea.
Biblia, nu a fost scrisa pt. a fi citita ca pe poezie si apoi stai cu mainile pe unde te doare si astepti minunea, iar ca sa ajunga intr-un stadiu spiritual care sa-i primeasca corpul indurarea prin rugaciune trebuie sa se "curete" ea si sufletul ei, nu sa "frecventeze" biserica ca pe discoteca. Cand ai credinta in suflet, o porti pretutindeni cu tine, indepartezi raul fara sa-ti dai seama, si te poti ruga intr-un colt de camera in casuta ta proprie.:( Nu trebuie sa asculti coru' "tipuritoarelor ratacite", dascalu', susotelile vecinelor cum ca i-o crapat fusta sau asa o vede sau cum da popa din cadelnita sa-l alunge pe satan' sa nu intre peste el, in altar sa-l traga de barba afara . Asa faci tu, angel_?
pitiTa_
Postat pe 30 Octombrie 2014 22:57
Draga 387326, prin ce ai trecut tu am trecut si eu. Trebuie sa fii constienta ca o depresie nu apare peste noapte asa ca nici nu va disparea peste noapte. Este foarte important sa stii ca mintea, la fel ca oricare alta parte a corpului nostru se poate imbolnavi si vindeca. Depresia e doar una din afectiunile care pot afecta psihicul nostru, partea fericita e ca nu e incurabila. Trece daca ai grija de tine. Nu cunosc problema ce a dus la aparita depresiei tale , dar nimic din lumea asta nu merita sa suferi. Nimeni si nimic. Gaseste o ancora de care sa te tii bine ca sa nu mai aluneci. Gaseste o persoana de incredere cu care sa poti impartasi cele mai ascunse temeri ale tale si care sa aiba taria sa te sustina. Si, cu riscul de a ti se parea ciudat, ia Biblia si citeste-o. Incepe cu Noul Testament. Fara graba. Vei afla raspunsuri la multe din dilemele tale. Eu am citit-o prima data ca pe oricare alta carte. M-a ajutat mult. Pot afirma cu toata siguranta ca mi-a fost un suport extraordinar. Si incet, incet am ajuns la linia de plutire. Indiferent ce vor crede altii despre acest lucru, lecturarea Bibliei a fost si va ramane cea mai sigura ancora de care un om are nevoie ca sa iasa din depresie. Vorbesc din experienta. Un alt lucru pe care ar trebui sa il faci este sa frecventezi o biserica unde te simti bine. Succes.
angel_forever
Postat pe 30 Octombrie 2014 19:38
De la: quasaria, la data 2013-12-27 15:39:06daniila, nu e atit de simplu.... In depresie nu intotdeauna constientizezi exact "intimplarea". Uneori n-a fost nici o intimplare? Uneori ai o viata perfecta? In plus, nu ai energia si determinarea si motivatia sa faci nimic sa iesi din starea respectiva... in nici un caz nu te agiti sa faci planuri. Citi oameni depresivi ai vazut? Ma refer despresivi diagnosticati, nu presupusi depresivi.

Daca e vorba de o trauma ai post traumatic disorder, care e altceva, nu depresie... cred ca tu la asta te refereai.


Q, ai atat de mare dreptate. Depresia vine de undeva din adancul tau, fara ca neaparat sa se intample ceva exterior ce sa o cauzeze, ci interiorul tau rabufneste in momentul in care poate te astepti cel mai putin... si atunci, de unde cauza, de unde intamplare de la care sa pornesti... ? Trebuie sa cauti in intoriorul tau, si aia e ceva aproape egal cu imposibilul de multe ori, pana nu ajungi sa iti aprofundezi fiecare parte din felul de a fi si de a gandi.

La mine depresia a rabufnit dupa o departire in liceu, insa a fost ceva mult prea puternic si irational, lipsit de logica si dupa multi multi ani am ajuns la concluzia ca erau multe lucruri nerezolvate in mine, inca din copilarie, care au rabufnit atunci cu despartirea, care era doar picatura ce a umplut paharul, nici decum toata apa din pahar ce s-a revarsat. Ma macinau pe mine multe ganduri, multe intrebari, mi-a lipsit mereu apropierea familiei, m-am simtit singura pe lume, ca sa zic asa, si din toate astea adunate, in momentul ala, simtindu-ma pierduta, au iesit la suprafata. Insa mi-a luat ani multi sa inteleg anumite aspecte si inca mai sunt multe din lucururile cu care ma confrunt acum si pe care nu le inteleg...

Si stiu ce e ala proces de interiorizare, de cunoastere de sine, cat mai profund am reusit eu sa simt pana acum si stiu ca trebuie sa treci printr-un adevarat iad interior ca sa ajungi cat de cat la un liman, pe care sa incepi sa iti cladesti o liniste si o siguranta interioara, ce poate fi de multe ori foarte usor zdruncinata. Asta e adevarul dur si crunt...

Cartile te ajuta, intradevar, in masura in care le gasesti pe cele potrivite situatiei tale particulare, nu asa in general. O carte care pe mine m-a ajutat, cred ca am mai zis de ea, nu sunt sigura, este "Secretul Umbrei", de Debbie Ford. O recomand cu caldura in momente de crize existentiale de care mai totii avem parte din cand in cand, sau poate chiar foarte des...

Trebuie mereu sa dam un sens vietii noastre, sa o definim si sa NE definim. Nu o va face nimeni pentru noi.
whisperer
Postat pe 27 Decembrie 2013 19:05
daniila, nu e atit de simplu.... In depresie nu intotdeauna constientizezi exact "intimplarea". Uneori n-a fost nici o intimplare? Uneori ai o viata perfecta? In plus, nu ai energia si determinarea si motivatia sa faci nimic sa iesi din starea respectiva... in nici un caz nu te agiti sa faci planuri. Citi oameni depresivi ai vazut? Ma refer despresivi diagnosticati, nu presupusi depresivi.

Daca e vorba de o trauma ai post traumatic disorder, care e altceva, nu depresie... cred ca tu la asta te refereai.
quasaria
Postat pe 27 Decembrie 2013 15:39
Am raspuns si eu,si nu stiu unde s-a dus...si ce ma mai straduisem.....
Incerc din nou>
Uite cum am facut eu fata depresiei: am luat si am citit tot ce s-a scris in domeniu,de la biblioteca judeteana,si am cumparat tot ce era in librarii,pana cand am dat de cartea lui philipe Brinster,terapia cognitiva.
acolo explica de ce,unii oameni trec peste greutati,fara sa cada in depresie,sau altele,in timp ce altii,trec foarte greu,sau deloc,peste traume.
exista o diferenta intre ei,si anume,credintele pe care le au despre viata,care determina felul cum reactineaza la evenimente.
In situatii normale,toti reactionam normal.Insa cand ni se intampla ceva,si suntem socati,suparati,stresati,etc,toti deviem,si vedem mai mult partea neagra,si nu mai gandim asa de logic...ne influenteaza sentimentele.
In afara de asta,daca analizezi,cine pateste depresie,era deja pregatit dinainte pentru a pati asta....intamplarea care ne arunca in depresie,este de fapt picatura care umple paharul,sau gandirea noastra gresita ne arunca in depresie.
In sfarsit,uite un exercitiu,scris,care te va ajuta,tot din cartea lui Philipe.
1 scrie locul unde s-a petrecut intamplarea,descrie cat mai amanuntit,si unde te aflai tu.
2. scrie ce anume s-a intamplat,si persoanele care erau de fata.
3 scrie ce ai simtit,si daca este posibil,adauga procente,de ex,m-am speriat,100%.
4 cel mai important,si va fi greu,scrie ce ai gandit....iti amintesti ce ti-a trecut atunci prin minte?
5 in alta zi,cauta un alt mod in care ai fi putut actiona mai bine,sau gandi mai bine,in situatia aceea.
Exista o lista cu cele mai comune greseli de gandire,pe care le fac oamenii,in situatii dificile,si exact aceste greseli,le creeaza traume,peste care trec greu.
Daca vrei,pot scrie lista.
dar acum voi scrie un mod si mai simplu: s-a facut un experiment,pe doua grupuri,unul a luat antidepresive,altul a facut terapie cu ganduri pozitive....dupa cateva luni,s-a vazut acelasi rezultat,aceeasi imbunatatire...poti incerca acelasi lucru,inainte de somn,sa irti amintesti de orice lucru pozitiv din viata ta,ex tinerete,sanantate,ceva ce iti place la persoana ta,etc etc...
Asta vindeca,dar nu trateaza cauza,si daca in viitor vei trece iar prin ceva grav,iar vei pati depresie...doar daca te intareasti psihic,vei putea evita renvenirea depresiei.
oricum,un jurnal,cu zice Q,sau scrisul exercitiului,te ajuta sa te detasezi de cele intamplate....tu esti una,iar cele intamplate cu totul alta.....
un preot bun,care te asculta si te intelege,iar este bun,pentru ca atunci cand exteriorizezi,jumate din problema trece...se descarca jumate din incarcatura emotionala.
iti urez suces,si scrie-mi daca vrei sa trimit capitolul cu greselile comune de gandire,care conduc la depresie...
daniilia
Postat pe 27 Decembrie 2013 15:21
de CRACIUN incearca sa uiti de depresie fii fericita si traieste viata la maxim!!!! , CRACIUN FERICIT !
garbo_19362
Postat pe 26 Decembrie 2013 23:06

Lasa, nu-i bai, cunosc gustul si efectul - la "varza" ;))

Sarbatori cu bine si la tine! :D
Fss_ssu
Postat pe 25 Decembrie 2013 11:04
De la: suparatu_, la data 2013-12-23 08:57:37Exact!
altfel, daca o mai amani si "creezi scenarii" de fita la birou, nu mai produci si ajungi sa vezi cum depresiv dai ochii pisti cap si ca tu esti cea mai cea....treaba ta, na!

Mai, eu nu-S "Barbo"...pi cautate

...adictilea matali, "intorsura Buz..."si razi, ai?

zaua buna fara stres si depresii cu spor_T si impresii/ bune!



Te rog sa ma ierti, asa, cu intarziere nu m-am mai uitat la cine a postat si era varza in capul meu asa-s eu mai aiurita de felul meu si mai spun tampenii
whisperer
Postat pe 24 Decembrie 2013 02:37
Exact!
altfel, daca o mai amani si "creezi scenarii" de fita la birou, nu mai produci si ajungi sa vezi cum depresiv dai ochii pisti cap si ca tu esti cea mai cea....treaba ta, na!

Mai, eu nu-S "Barbo"...pi cautate

...adictilea matali, "intorsura Buz..."si razi, ai?

zaua buna fara stres si depresii cu spor_T si impresii/ bune!

Fss_ssu
Postat pe 23 Decembrie 2013 08:57
"Nu fac crize depresive la servici, draga barbo sunt doar prea stresata din cauza ca e prea mult de lucru si mereu se sta peste program, iar eu sunt prea tanara si lipsita de experienta ca sa fac fata fara stres inutil in conditii de presiuni mari zilnice, timp de nustiu cate luni."
Daca se sta peste program trebuie sa fii platita pentru asta - iar daca nu faci fata stressului ar trebui sa iti cauti alt job. Poate esti prea fragila pentru jobul actual.

In ce proveste managerul - daca are ceva personal cu tine, lucrurile astea nu se pot solutiona decit discutind fata in fata. Sa taci si sa acumulei nu e o solutie, sa rabufnesti in fata celorlalti iar nu e o solutie. Asa cum am zis, cere o discutie si taie pisica in doua: sau la bal sau la spital. Cel putin, stii cum stai.

quasaria
Postat pe 23 Decembrie 2013 02:02
De la: suparatu_, la data 2013-12-23 00:18:19
te-ai cam confuzat, "copacel" ;))
Lasa, nu-i bai, ii si asta o cauza.

numai bine!



Da, putin m-ai confuzat. Asa gandesc eu mai stalcit si intortocheat si nu ma prind de anumite chestii, dar imi place asa, in 'nebunia' si aiureala ce ma caracterizeaza

Imi place 'despre voi' ca sunteti mai diferiti, cum zicea Q sau viva parca in ceva alt post, ca oamenii astia asa simpli, normali-s plictisitori, trebuie sa ai un strop de nebunie ca sa fii interesant.

Asa-s si eu, mai dubioasa si ciudata si imi place la nebunie mai ales cand faci pe prostul in fata altora si te cred dus cu pluta, cat rad eu apoi de ei Macar te lasa in pace apoi si se feresc de tine.
whisperer
Postat pe 23 Decembrie 2013 00:29

te-ai cam confuzat, "copacel" ;))
Lasa, nu-i bai, ii si asta o cauza.

numai bine!

Fss_ssu
Postat pe 23 Decembrie 2013 00:18
Dar hai totusi sa nu vorbim de mine, nu imi place sa fiu in lumina reflectoarelor, si sa ne focalizam pe topicul de fata si pe problemele celei care l-a adresat
whisperer
Postat pe 22 Decembrie 2013 22:32
De la: suparatu_, la data 2013-12-22 20:55:29
Ei na! Si crezi ca "sefa ei" nu-i in stare sa faca fata discutiei, sa o asculte
calm, cu interes si sa auda cu urechile ei ce vrea sa-i zica subalterna?
Hai mai Q, ii manager profenist, nu vataf, faptul ca subalterna face crize depresive la servici nu inseamna ca sefa-i vinovata ci cerintele calitative,
conditiile de lucru, echipa inchedicata din care face parte, remuneratia si
tot ce tine de job.....s'apoi, barbatu betiv pi care-l are..... sau nu-i maritata?
Lasa, imi zace ea cand o putea.

NB!


Nu fac crize depresive la servici, draga barbo sunt doar prea stresata din cauza ca e prea mult de lucru si mereu se sta peste program, iar eu sunt prea tanara si lipsita de experienta ca sa fac fata fara stres inutil in conditii de presiuni mari zilnice, timp de nustiu cate luni.

Iar aceasta managera a mea mai are si ceva personal cu mine si ii scapa anumite rautati ce o dau de gol si eu intr-un mediu tensionat in care cineva mai si are ceva cu mine nu pot sa fiu linistita si impacata, macar sa imi spuna direct lucrurile astea. Mi-a aruncat niste inflorituri care n-au nici o treaba cu realitatea si au vazut si altii clar ca are ceva cu mine, nici nam vrut sa fac caz fara sa fiu sigura de lucrul asta.

Si sunt niste subtilitati ce nu pot sa i le spun in fata, ca sunt niste cretinitati ce doar femeile le au in cap si m-as simti prost sa ma duc sa i le spun, mai ales ca are destui ani in plus fata de mine, ar trebui sa realizeze aceste scapari. Rautati de femeie.. ce pot sa spun.

Plus ca nu, Barbo, nu sunt 'maritata', dar nici prieten betiv nu am, ma respect, te rog frumos am chiar o relatie frumoasa si un om de nadejde alaturi care imi aduce multe bucurii in viata.

Mie-mi place sa fie frumos si luminos in jurul meu, asa cum fac eu sa fie in general pe langa mine, in general toata lumea ma place, doar aia frustrati nu si nu suport conflictele de nici un fel. de aici vine toata problema. Si nici nu imi place mie prea mult sa mi se dea ordine pe tonul asta, ca nu-s sclav pe plantatie, si cand aceasta pozitie impunatoare se bazeaza in spate si pe niste frustrari personale, apai... ce vina am eu ca ea are frustrari, ca ma inteleg bine cu lumea din birou, iar ea nu prea are multi cu care sa vorbeasca... suntem doar eu si ea femei in birou... :))) iti dai seama ca mereu stau de vorba si mai facem glume cu colegii, toti, baieti... deci, trage te rog concluzii.
whisperer
Postat pe 22 Decembrie 2013 22:30

Ei na! Si crezi ca "sefa ei" nu-i in stare sa faca fata discutiei, sa o asculte
calm, cu interes si sa auda cu urechile ei ce vrea sa-i zica subalterna?
Hai mai Q, ii manager profenist, nu vataf, faptul ca subalterna face crize depresive la servici nu inseamna ca sefa-i vinovata ci cerintele calitative,
conditiile de lucru, echipa inchedicata din care face parte, remuneratia si
tot ce tine de job.....s'apoi, barbatu betiv pi care-l are..... sau nu-i maritata?
Lasa, imi zace ea cand o putea.

NB!
Fss_ssu
Postat pe 22 Decembrie 2013 20:55
du-te si spune-i. Ai o discutie 1-1 cu ea, si incearca sa o pastrezi professional. Nu intereseaza pe nimeni cum te simti tu dar intereseaza pe oricine sa dai rezultate - deci esti un asset valoros doar sub aspectul ca produci, asa ca focuseaza discutia pe cum atitudinea ei iti poate optimiza rezultatele. DIn nou, professional, daca se poate in cifre, lasa emotivitatea si antipatiile personale la o parte. Esti acolo pentru profit, e un job, deci manipuleaza situatia din perspectiva profitabilitatii, nu a partii umane.
Toti stim in pana mea ca o vaca fericita da mai mult lapte - si ni se aplica si noua - dar nu toti reusim sa gestionam echipele corect. Daca vine direct si iti cere niste ochelari verzi ca sa produca 0.4 lt pe zi in plus, e mult mai simplu sa i-i dai.

In rest, un manager bun e ala caruia ii spui multumesc si ii esti profund recunoscator si cind iti taie salariul. Ai ghinionul - sau norocul - sa nu fi dat peste asa ceva.
quasaria
Postat pe 22 Decembrie 2013 02:15
Q, sunt total de acord cu tine ! Ma bucur ca ne intelegem asa bine

Cat despre problemele mele cu somnul si dezechilibrul, e din cauza sefei, o persoana frustrata care-si varsa frustrarile cu atitudini de autoritate. Eu nu admit sa ma calce nimeni in picioare, dar stiu sa imi vad de lungul nasului sunt poate prea toleranta, pot sa imi dau seama ca se poarta asa din cauza unor lipsuri emotionale... sunt perfect constienta de toate astea si de asta ma afecteaza, ca incerc sa-mi vad de treaba si sa fac abstractie de frustrarile si rautatile ei, insa prea bine pot sa citesc oamenii de multe ori si uneori unele lucruri e mai bine sa nu le stii.

Iar eu am nevoie de un mediu cu oameni calzi si sinceri, cu bun simt, si nu suport sa vina cineva cu o atitudine de superioritate la mine, oricat mi-ar fi de superior. Ce sa faci... Mediul asta nu e pentru mine si il schimb si cat de curand am si zburat

Ca pe plan personal, chiar daca mereu sunt tot felul de impedimente, stiu ca multe depind de mine si eu imi dau silinta in a le face pe toate sa mearga bine, pun suflet in tot ce fac si asta se vede (din felul in care vorbesc, atitudinea fata de ceilalti, caldura si intelegerea care o ofer) si in general oamenii cel putin ma plac si se bucura de prezenta mea pt. ca le aduc multa bucurie si buna dispozitie.

Si reusesc sa am o atitudine pozitiva, mai ales in ultima vreme chiar am reusit, indiferent de cate am pe cap si sa nu mai las toate nimicurile sa ma afecteze.

Capul sus si merg inainte. Sunt inca doar la inceput de drum, asa ca am de unde alege.

Multumesc

Din fericire tot intalnesc oameni minunati in ultima vreme...
whisperer
Postat pe 22 Decembrie 2013 01:05
whisperer, am spus toate astea doar ca sa admitem ca stiu despre ce vorbesc... asa cum si tu stii. Exista avantaje: avantajul ca te dezvolti personal, inveti, inveti sa te cunosti, sa te asculti, inveti cum reactionezi, inveti sa iti extinzi limitele si la o adica, in fata unor perspective care par dezastruoase, inveti sa ridici capul sus si sa zici: Ei, si?! Stii ca vei face orice salt mortal pe care e nevoie sa il faci, nu e nici o problema.
Asta e singurul revers al medaliei.

Esti nefericita in mediul in care te afli? Profesional, personal... nu conteaza - esti nefericita? Fa tot ce poti, TOT ce poti sa il schimbi, confrunta-ti demonii: iar daca nu poti sa il schimbi, pleaca. Altfel e ca si cum cineva iti infige un cutit in spate in fiecare zi si tu ai pretentia sa te vindeci....Vrei sa iti faci un bine? Asuma-ti ego-ul, ridica nasul pe sus, si du-te. Du-te unde vezi cu ochii, se va gasi o solutie. Intotdeauna se gaseste.
Unul dintre motivele pentru care ajungem in situatia mizerabila de a nu putea trai noi in interiorul nostru este ca nu ne ascultam impulsurile. Mincam cind ne e foame, ne imbracam cind ne e frig, dar daca ne trezim dimineata si sufletul nostru urla "nu vreau ziua asta" ce facem? Nimic... Urmam o rutina pe care o detestam, nu? E mai "sigur" asa. Si dupa ani, nu ti se pare firesc sa se imbolnaveasca? Nu ti se pare ca e o problema de principii false, cum ar fi rabdarea, anduranta si rezilienta, care sint privite drept "virtuti", virtutile de a ne maltrata propriile vieti?
Deci... parerea mea, daca ai incercat si n-ai reusit sa ajungi la un echilibru cu oamenii de linga tine, si nu e nimic alttceva ce poti face in acest sens, boala lunga moarte sigura: pleaca.

Bafta!

PS: ma scuzi axl, luuuung....
quasaria
Postat pe 22 Decembrie 2013 00:41

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
ADHD14De la: daniilia 2 Martie 2010 04:54
DIALIZA2De la: Blue08 4 Aprilie 2013 07:19
Se poate scapa de fumat cu ajutorul hipnozei?40De la: Ciresica 16 Iunie 2011 21:01
Buna ziua!Ma numesc Paula si am 29 de ani de 2 ani ma confrunt cu o anxietate si nu știu cum sa mai scap de ea.mai noi simt si nod in gât .am fost la fizioterapeuți ,psihologi nici un rezultat.1De la: garbo_496929 4 Februarie 2019 16:20
Tetrapareza spastica si hipoacuzie bilaterala profunda! Ajut-o pe Daria!18De la: aura_deaconu 25 Februarie 2011 15:58
Setari Cookie-uri