|
Fiecare om poate trece printr-o astfel de trista experienta , de el , de familia lui , de prietenii sai depinde sa treaca peste si sa se concentreze pe partea frumoasa a vietii .Pe mine , familia si prietenii m-au ajutat foarte mult sa trec peste ! SANATATE !
|
garbo_392853
Postat pe 13 Decembrie 2013 12:23
|
creaza ti un stil de viata sanatos, mannaca sanatos fa miscare pentru a elibera energia negativa. gandeste pozitiv si petreceti timpul langa oameni dragi cu care iti face placere. fa orice pentru corpul tau ingrijestete pentru a te simti bine tu cu tine si apoi cu ceilalti.succes
|
garbo_393497
Postat pe 13 Decembrie 2013 15:35
|
|
foarte adevarat ce ai spus , redescopera-ti partea placuta a vietii si iarta-ti greselile !
|
|
|
garbo_19362
Postat pe 13 Decembrie 2013 20:51
|
Teoria ca teoria , practica ne omoara ... 
|
Rotty
Postat pe 13 Decembrie 2013 21:44
|
Ca să-ți menții și să-ți întărești sănătatea mentală și emoțională, este important să acorzi atenție propriilor nevoi și sentimente. Dacă ești capabilă să ții deoparte stresul și emoțiile negative, vei fi mai pregătită să faci față provocărilor, de îndată ce se ivesc.
A avea grijă de tine înseamnă, în fapt, să desfășori activități care eliberează, în mod natural, endorfine, și care te fac să fii mulțumită/mândră de tine însăți. Prin urmare:
1. Fă lucruri care au un impact pozitivasupra celor din jur. A fi folositor celorlalți ajută la construirea stimei de sine.
2. Practică autodisciplina. Faptul că te poți controla te ajută să treci peste sentimentele de neajutorare, disperare, și devii astfel capabilă să alungi gândurile negre.
3. Învață și descoperă lucruri noi. Descoperă activități care te scot din rutină și care îți provoacă intelectul/imaginația. Sunt cel mai bun leac antidepresie.
4. Bucură-te de natură și de artă. Studiile arată că o simplă plimbare printr-o grădină duce la scăderea tensiunii arteriale și la scăderea nivelului de stres. La fel, o drumeție prin pădure, o tură printr-o galerie de artă, sau o simplă plimbare prin centrul vechi al orașului te relaxează și te binedispun.
5. Controlează-ți nivelul de stres. Stresul îți afectează puternic viața mentală și emoțională, deci e important să-l ții în frâu. Cum factorii generatori ai stresului sunt greu de evitat, există strategii de control al stresului care te pot ajuta să restabilești echilibrul.
6. Încearcă să nu-ți mai faci griji din orice. Încearcă să ieși din cercul vicios al gândurilor negre despre tine și despre lume, care îți absorb energie și aduc anxietate, teamă, depresie.
7. Angajează-te în activități creative, semnificative. Fă lucruri care îți pun la încercare creativitatea, care te fac să te simți de folos, care îți aduc mulțumire, precum grădinăritul și pictatul.
Și nu uita: suntem cu toții diferiți! Fiecare are stilul său de a se relaxa: pentru unii, relaxare înseamnă odihnă, pentru alții înseamnă activități variate și stimulative. Află ce înseamnă adevărata relaxare pentru tine!
|
MariaCallas
Postat pe 14 Decembrie 2013 00:16
|
|
Primul lucru pe care ai sa-l remarci re-citindu-ti mesajul adresat acestui for este ca ai trecut prin clipe grele care au lasat urme. Iata un prim pas pentru care te poti "felicita". Ai sa te miri dar intreaba-te serios cati trec prin greutati si au imensa senibilitate sa intre in "malaxorul" lor. Apoi remarca din ce iti raspund multi cititori ai celor scrise de tine ca depresia este o "mare shansa" a introspectiei, a schimbarii, a re-modelarii. Bineinteles ca asta se face cu efor dar asta ne si inalta ori tu ai inceput deja procesul de inaltare: 1. ptr ca ai bagat de seama ca ceva se intampla cu tine; 2- pentru ca ai ajuns la "sol"(acolo unde nu mai te miscai, nu mai ieseai din casa, nu mai mancai, etc.,) 3- ca apoi sa ne contactezi (asta e deja prima ta mare victorie: in momentul in care ai spus "alo, iata-ma-s, am o problema, si ea arata asa" ai repurtat si prima mare victorie in comparatie cu micii dar sigurii tai pasi de a te pozitiona intr-o definire a ceea ce ti se intampla. BRAVO! Ceea ce urmeaza de acum incolo este o continuare - dupa masura posibilitatilor tale ( nu te forta, nu te supara daca nu in fiecare zi vei repurta victorii, fa pasi mici caci prin ei vei ajunge departe!), o continuare a drumului invataturii. Te vei descoperi si vei fi uimita pe masura ce vei face cunostinta cu tine si, intr-o buna zi, vei intelege "la ce a fost aceasta depresie, de fapt, buna". Nu te speria daca ea iti va mai juca uneori si renghiuri, daca te va mai vizita si iar te va lasa ca apoi iara sa revina obraznica. Invata sa convietuiesti cu ea cadn nu o vei putea invinge caci poate fi parte din viata ta, menita sa te invete ceva. Cand nu poti sa-tio invingi un duman, invata sa-l iubesti. Caci ce altceva ne ramane din viata decat credinta, speranta si iubirea?! Iti stau oricand la dispozitie ca depresiva de o viata si terapeut consacrat. Fara nici o obligatie din partea ta. Spune "alo" cand ai nevoie si iti voi raspunde.
|
Georgia_Arsenie_1
Postat pe 14 Decembrie 2013 05:32
|
Admir majoritatea gandurilor voastre .
Orice om face minim o depresie. Multi nici nu reusesc sa isi recunoasca senzatiile ca simptome , ci doar nevoile imediate .
Eu cer ajutor prietenelor mele cand vad ca sunt la pamant sau aproape.
Fii mai toleranta cu tine si iubeste-te asa cum esti , sunt convinsa ca esti minunata .
Toate gandurile mele bune sa te insoteasca . 
|
pac67
Postat pe 15 Decembrie 2013 03:23
|
invata sa te iubesti tu pe tine, nu te lasa, viata e frumoasa 
|
lllorena
Postat pe 15 Decembrie 2013 07:37
|
De la: garbo203525, la data 2013-12-08 22:22:35Dacă vorbim de depresie ca și maladie mentală într-un stadiu avansat , aceasta trebuie tratată în serios cu medicație, ședințe la psiholog, nu e o glumă, dacă este vorba doar de aceea stare de tristețe ,dezinteres, etc,există soluții în plimbări în aer liber, discuții cu prietenii adevărați în sensul de a comunica cu cineva ,de a spune ce ai pe suflet,etc.
Exact!! Depresia nu e o joaca si in niciun caz nu trebuie trecuta cu vederea. Trebuie neaparat ajutor de la specialist si medicatie corespunzatoare. Nu se poate iesi din depresie fara ajutor medicamentos
|
lusel
Postat pe 15 Decembrie 2013 09:42
|
Ancearca sa accepti cauza , vis a vis de ceea ce ti a determinat aceasta stare depresiva, doar an momentul an care constientizezi adevaratul motiv , pt care ai intrat an aceasta " suferinta " , v ei putea sa te si ajuti singura sa iesi din aceasta stare. Si f important , este sa ai cui sa ti destainui , aceasta prob a ta , o pers de ancredere , apoi , programul tau , zilnic , are o importanta maxima, activitati , care sa te scoata din casa , sa nu ramai izolata doar acolo an lumea ta , a ti recomand cu mare ancredere sa urmezi terapii de masaj, te ajuta f mult. Doar cand v ei sti sa vorbesti cu tine ansuti despre ceea ce te a determinat sa ajungi asa, v ei si putea sa ti rez prob , nu e suficient sa f tratam, sa mergi la dr, daca nu accepti cauza acestei stari depresive. Mult noroc, totul depinde de ancredrea pe care o ai an tine. Sarbatori fericite !
|
garbo242176
Postat pe 15 Decembrie 2013 10:10
|
|
Iti recomand sa mergi la un psiholog , intradevar el te ajuta sa gasesti cauza , dar te ajuta sa-ti gasesti si rezolvarea . Rezolvarea problemelor noastre este in noi , numai ca nu stim cum sa le cautam si ce decizii sa luam , de aceea un psiholog te ajuta in acest impas . Pana nu o sa inveti ca TU esti cea mai importanta persoana din viata ta ,nu o sa reusesti sa faci prea multe pentru tine , deci fruntea sus da la o parte ceea ce a fost urat si cauta partea frumoasa a lucrurilor .Iti doresc tot binele din lume.
|
garbo181552
Postat pe 15 Decembrie 2013 10:19
|
cine ti-a zis tie lusel ca "nu se poate iesi din depresie fara tratament medicamentos"? Cunosti efectele secundare ale tratamentului "medicamentos" - ale unui tratament psihiatric, in general? Cred ca esti constienta ca nu psihologul prescrie medicamente. 
|
quasaria
Postat pe 15 Decembrie 2013 10:35
|
De la: whisperer, la data 2013-12-09 23:15:56"Caut sa ma pierd frumos, în aerul ce respiri, Si ce zi frumoasa-i azi pentru disparitii".
Incearca sa te pierzi in toate lucrurile frumoase, in starile sufletesti, se te contopesti cu intreaga ta fiinta si atunci vei fi una cu depresia ta, cu durerea ta, o vei intelege, o vei accepta, si din aceasta acceptare va izvori apoi o minunata putere si singura te vei vindeca.
Ne dor doar lucrurile care nu le putem accepta, din varii motive, nu le putem tolera, ne deranjeaza, ne sufoca existenta, insa noi suntem cei care ne provocam suferinta. Chiar si atunci cand ne raneste cineva.
Daca am avea destula tarie si iubire in noi, am ierta din adancul sufletului si nu am mai suferi, nu am mai purta pica si am ne-am deschide singuri calea catre fericire.
De-ti pare ca tot ce scriu eu pe aici are vreun sens pentru tine si simti ca ai putea sa schimbi ceva in interiorul tau, sa stii ca asta e calea catre linistea sufleteasca de care avem cu totii nevoie. Fericirea vine din noi, nu trebuie sa o cautam in nimeni si nimic exterior noua... daruind ne daruim noua...
Multa putere si ganduri senine iti doresc.
Poate ne mai scrii, vad ca nu ai mai zis nimic de ceva vreme... te-am speriat cumva cu toate cuvintele mele incalcite ?
|
bucura
Postat pe 15 Decembrie 2013 13:25
|
|
sunteti niste idioti ca faceti misto de chestia asta. Daca nu ati trecut prin asa ceva habar nu aveti ce e. Dar va doresc sa ajungeti si voi acolo sa va pierdeti mintile si sa fiti internati sub cheie si batuti si apoi sa vedem daca mai aveti chef de misto la un astfel de subiect. Fata avea nevoie de un sfat nu de bataia voastra de joc. Ai putea sa faci psihoterapie la Fundatia Estuar ca e gratuit. Te va ajuta. Pe mine m-a ajutat. Si eu m-am confruntat cu asa ceva.
|
garbo038606
Postat pe 15 Decembrie 2013 13:53
|
|
606, "idioti" esti tu - ti-ar mai trebui o runda de recuperat ce ai pierdut, in caz ca ti se pare ca ar fi facut careva misto.
|
quasaria
Postat pe 15 Decembrie 2013 14:13
|
Cand ti-am citit postarea am vrut sa-ti raspund imediat pt ca vreau din toata inima sa te ajut, pt ca am propria poveste si experienta legate de depresie, dar am citit mai intai raspunsurile ce ti-au fost date deja. Atat de mult mi-au placut cele date de Whisper si de Q incat m-am oprit. Nu are rost sa repet ce s-a spus deja intr-un mod atat de sincer, cu multa buna credinta si frumos(m-ai uns la suflet, W) dar o sa fac o completare, consider eu, necesara.
Nu stiu cat de grava este depresia ta, in ce faza te afli acum, desi faptul ca ai cerut ajutor e un semn foarte bun. Dar stiu din proprie experienta ca poti sa fii intr-o zi mai bine si urmatoarea sa fii foarte rau. In urma cu cativa ani am pierdut-o pe mama dupa ce tocmai suferisem o mare pierdere, consecutiva altei pierderi. Intotdeauna am reusit sa fac fata la toate problemele si loviturile vietii, dovedindu-mi (fara sa vreau asta), ca sunt un om mai puternic decat credeam, dar eram obligata ca mama a doi copii care nu aveau pe nimeni altcineva- chiar daca tatal lor traieste bine, mersi, e mai infantil si mai iresponsabil decat un copil. Dar moartea mamei, faptul ca nu a avut cine sa ma ajute cu inmormantarea(nu la bani ma refer, ci la tot ce se face atunci, este mult de umblat si eu a trebuit sa fac totul) si mai ales vinovatia ca nu i-am fost alaturi cand a murit, desi eram la 20 km distanta, m-au pus la pamant la propriu. Si daca pana atunci bravam in fata copiilor ori de cate ori mi-era greu,pt ca ei aveau nevoie sa stie ca in viata lor exista cineva pe care se pot baza, acum n-am mai putut. Si m-au vazut slaba cum nu ma vazusera niciodata, ba mai mult decat atat, m-au vazut capituland. Si s-au speriat si eu am inteles asta si nu puteam face nimic pt ca nu mai puteam trage de mine, nu mai aveam rezerve si nici putere. Si nu-mi mai pasa daca traiesc sau mor, voiam sa se termine tot pt ca eram foarte obosita. Si-am zacut si am plans pana cand nici asta n-am mai putut,si apoi eram ca o piatra. Intr-un moment de luciditate m-am gandit la toate eforturile pe care le-am facut pt ca baietii sa ajunga pana aici-cel mare era primul an de facultate, cel mic avea Bac-ul- si ca eu nu pot sa le fac asta, dar nu mai aveam putere. Si mi-am amintit de o carte a lui Gabriel Liiceanu -"Usa interzisa" in care spunea ca atunci cand e deprimat si nu mai poate indura, ia ..., un medicament antidepresiv usor, dar care ajuta mult. Eram obligata sa incerc si asa am facut. Am luat trei luni, pana m-am simtit in stare sa merg singura mai departe, reactii adverse minime, beneficii maxime. Precizez ca activez in domeniul medical, stiam exact ce fac.
Iti doresc sa gasesti in puterea de a merge mai departe si daca sfatul meu iti este de folos, m-as bucura mult. Te imbratisez.
|
bucura
Postat pe 15 Decembrie 2013 14:36
|
Cred ca ar ajuta mult sa ai un hobby. Cunosc o persoana care a trecut prin asa ceva si a ajutat-o mult pasiunea pentru goblen. Ceva care sa-ti faca placere si pentru care sa iesi din casa si sa interactionezi cu alti oameni.
Iti urez sanatate si putere sa treci peste momentul acesta.
|
CACTUS16
Postat pe 15 Decembrie 2013 16:38
|
|
Draga mea, si eu am trecut prin depresie si stiu ca nu este usor s-o faci. Ai nevoie de sustinere, nu de implicare emotionala caci atunci te da peste cap mai rau. Este greu, insa mobilizeaza-te si fa lucruri. Orice! Ce-ti placea sa faci, incearca altele noi. Nu va trece instant, nici nu a aparut instant. Se stie ca o afectiune de orice natura necesita mai mult timp de vindecare decat de aparitie. Incearca sa te bucuri si incepi cu lucruri marunte si o sa vezi ca o sa-ti placa multe pe zi ce trece. Ca atunci cand inveti un copil ceva nou in fiecare zi . Asa este sufletul: un copil care a suferit si a uitat bucuria, iar acum trebuie reinvatat sa se bucure. Nu neglija sa urmezi un tratament. Indicat este unul naturist. Este de durata dar este bland si cu efect durabil si stabil. Socializeaza. Invata sa asculti si bucura-te cu sufletul, cu mintea, cu ohii, cu tot ceea ce inseamna simturi fara sa-ti pese ca te judeca altii, fara sa-ti pese de ce va urma.Urmeaza-te pur si simplu , numai asa te vei bucura de toate. Si inca ceva! Cand iti este foarte greu gandeste-te un pic la oamenii care sunt bolnavi grav si au puterea de a zambi, de a se bucura de tot si de toate in fiecare clipa a vietii care le-a mai ramas. Iar astea nu au fost sfaturi ci trairi ale propriei experiente.
|
elisabetaachim
Postat pe 16 Decembrie 2013 09:31
|
|
Buna ziua, stiu ca e greu dar terapia ocupationala e cea mai buna, ajuta cel mai mult. Iesi cu prietena ta, petreceti timp impreuna, gatiti, citeste, croseteaza, impleteste, fa curatenie, shopping, fa ce iti place tie. Important mai este sa ai si un program prestabilit in fiecare zi, sa stii punctual ce ai de facut pentru ca asta este ca si un punt de echilibru. Apoi o pastiluta pe baza de plante ca sa dormi bine, si totul se aseaza :) Multa sanatate iti doresc !
|
garbo031192
Postat pe 16 Decembrie 2013 11:36
|
|
depinde, mie tocmai rutina mi se pare deprimanta....
|
quasaria
Postat pe 16 Decembrie 2013 11:53
|
De la: CACTUS16, la data 2013-12-15 16:38:33Cred ca ar ajuta mult sa ai un hobby. Cunosc o persoana care a trecut prin asa ceva si a ajutat-o mult pasiunea pentru goblen. Ceva care sa-ti faca placere si pentru care sa iesi din casa si sa interactionezi cu alti oameni.
Iti urez sanatate si putere sa treci peste momentul acesta.
Este adevarat , subscriu cu placere !o indelednicire placuta te poate scapa de multe rele si ganduri negative , sa vezi cum din mainile tale iese ceva minunat , care nu este efemer , poate dura mult in timp , sa vezi ca lasi ceva frumos in urma ta si nu ai trait degeaba! G
|
garbo_19362
Postat pe 16 Decembrie 2013 12:08
|
|
Iesi din casa cat mai des , gateste , coase , deseneaza , mergi la gradina zoologica , la muzee , la gradina botanica , iesi cu prietenii , mergi la spectacole , iubeste viata din nou ....Maria G
|
garbo_392853
Postat pe 17 Decembrie 2013 09:37
|
|
Interesant cat de multa lume, foarte bine intentionata, s-a grabit sa raspunda, sa-si dea cu parerea despre depresie. Chestiunea e insa ca depresia este de atatea feluri cati pacienti exista. Nu exista doi pacienti la fel, nu exista nici doua feluri de depresie identice. De aceea sfaturi de genul "ia-te in maini si scoata-te la lumina, fii tare, mergi la teatru, invata din nou sa traiesti"...etc., sunt, din pacate numai vorbe goale - ce-i drept, bine intentionate dar nu ajuta. Exista personal bine pregatit pentru a scoate un pacient dintr-o faza de depresie (sau, uneori, pentru a-l scoate dintr-o faza acuta in care pacientul poate fi chiar in pericol de moarte!), exista zeci si sute de metode care insa, intr-un final trebuie combinate diferit de la un pacient la altul. Ca sa va dati seama ca asa este, ei bine, aflati ca si psiho-terapeutii au, la randu-le, alti psihoterapeuti care din cand in cand, ii asista spre a se degreva de greutatea atator destine pe care ii insotesc de-a lungul unei anumite perioade de timp. Nu "taclalele" ajuta un depresiv sa iasa din depresie. Ele pot, cel mult, amana niste rezolvari. Vindecarea este rezultatul unei munci sustinute de pacient pe o perioada cam egala cu perioada de adunare a premizelor depresiei, si insotit de psihoterapeut. Psihoterapeutul este un catalizator care stie "dozajul" interventional in relatia cu pacientul dar pacientul este cel care munceste sarguincios si constient-constiincios ca sa iasa din depresie. Exista, bineinteles si paleative, placebo-s, etc dar si ele se folosesc de la om la om intr-un fel particular numai acestuia. Un pacient serios isi da seama ca starea lui e serioasa si merge la un psihoterapeut care se potriveste chimiei individuale. Oricum, drumul va fi parcurs numai de pacientul in sine care va fi numai insotit de ochiul expert al psihoterapeutului. Cu respect pentru toata lumea din acest forum!
|
Georgia_Arsenie_1
Postat pe 17 Decembrie 2013 22:29
|
georgia, cu tot respectul pentru profesia pe care o sustii, supraestimezi atit afectiunea unui pacient tipic, cit si posibilitiatea psihologului de a-l ajuta. Trendul mersului la psiholog - si aici ma refer la psiholog, nu psihiatru - a inceput in tari foarte dezvoltate, cu venituri mari, in orase unde viata sociala e nula sau aproape nula, unde distantele afective dintre oameni sint imense si a constituit o compensare. Ca si compensare, a functionat. Si functioneaza. Dar daca amestecam alte notiuni in ciorba asta cum ar "tratament" si "dozaj" confundam un masaj cu un bypass. Psihiatria e medicina - acolo se trateaza boli. Psihologul, oricit de "terapeut" si-ar pune el la coada, nu e medic si nu prescrie tratament si nu trateaza BOLI. Psihologul e prin definitie, tot un placebo, un paleativ, un pansament. Atit.
In plus, ma amuza abordarea comunista: "pacient serios" - ce inseamna "serios"? faptul ca il doare ceva nu e suficient de serios? Iar daca e neserios, cum procedam? Idem - partea cu "muncitul" - nu stiu citi dintre ei, saracii, in conditiile in care n-au chef sa isi mai traiasca viata si sint in meltdown vor fi entuziasmati cind le explici cit timp si cit de greu trebuie sa MUNCEASCA. Ma deprima pe mine ideea, si eu nu-s depresiva.
|
quasaria
Postat pe 17 Decembrie 2013 23:49
|
|
Draga Quasaria, regret traducerea putin distorsionata a notiunii de "a munci" dar e mai greu sa redai "verarbeiten" din psihologia germana. Cat despre epitetul "severe" care a aparut drept serios...ei bine te rog sa ma intelegi ca dupa practicarea unei meserii ca cea de psihoterapeut o viata intreaga si cu un doctorat in domeniu facut in limba germana e mai greu sa nu faci greseli tipice "dezactivarii" limbii copilariei. Se pare ca am fost luata Mot à Mot si e mai greu de inteles. Pe scurt ar fi cam asa: Intradevar psihologia are radacini adanci in tara in care ma aflu dar RO vine tare din urma caci metodele sunt cerute de cazuistica. Traim cu totii vremuri care ne cer o abordare realista si profesionala a consecintelor lor asupra fiintei umane. Cel putin pe aici nu se baga psihiatrul mai mult decat sa stabileasca medicatia necesara. Ceea ce rezolva cazul in sine este prezenta pacientului la psiholog insa. E drept ca intre timp statul nu mai subventioneaza decat cu "zgarcenie" mersul la psiholog dar inca o face pentru ca numai asta ( si cateva alte forme de inalta spiritualitate)a dat rezultate concrete in rezolvarea marei majoritati a cazurilor. Acum s-a ajuns ca guvernul geman sa mai formeze chiar si o alta pleiada de terapeuti, care nu au de-a face cu psihoterapia academica, care insa invata totul despre tehnicile psihoterapiei si pot "deconecta" cazurile foarte grave care nu incap in sistemul clinic imediat. Aceste cadre sunt la indemana cand pacientul nu este inca legat la sistem, inca nu si-a gasit drumul clar la terapeut, la autoritati, etc. In cazul depresiei, poate nu crezi, dar psihiatrul are cel mai "scurt" rol. El insusi indeamna, prescrie mersul la psihoterapeut(chiar daca el insusi are si pregatire de psihoterapeut, ceea ce nu e cazul mereu). Pacientul care nu este "pregatit"( in sensul ca nu gata sa se deschida suficient; exista oameni care nu-si desfac eu-l nici in fata lor, cu atat mai putin in fata altcuiva!) (si banuesc ca te refereai la asa ceva!?) sa mearga la psihoterapeut devine un etern "candidat" la depresie, cu forme evolutive neprevizibile(nu le voi mentiona aici pentru ca ele nu fac bine, in cazul de fata). Noi stim ca in pacient de afla solutia si de aceea ii punem inca de la inceput in vedere ca el singur va face pasii, fie ei cat de mici, iar noi il insotim numai. Bineinteles ca aceasta insotire, din punctul nostru de vedere inseamna o insotire competenta, profesionala dar pacientul nu trebuie decat sa se simta "confortabil" si atat. Acest mod este abordat si din motivul ca pacientul trebuie sa capete in mod realist si clar senzatia ca el e raspunzator pentru ceea ce i se intampla. Nu-i oferim o senzatie de "vin la mama si lasa ca are mama grija sa se faca baiatul mare si sa reuseasca". Asta ar fi o imensa greseala. Chiar procesul de insanatosire este o chestiune care incumba pacientului si propensiunii sale de a merge pe drumul asta. Nu avem voie sa-i impunem nici macar vindecare sau cu atat mai putin asa ceva ("Bate si ti se va deschide"!). El nu primeste de la noi sfaturi caci noi il secondam in parcursul sau personal ci nu ii dam sugestii pentru o alta viata. E ca si cum l-am juta sa faca curat in propria-i casa cu obiectele pe care le detine; noi nu ii sugeram ca e mai bine sa-si cumpere alta mobila sau sa schimbe cutare sau cutare obiect fie ptr ca ar fi demodat sau kitschig. El ramane el si e sustinut sa fie fericit cu ceea ce e el. Sper sa ma fi facut mai bine inteleasa si regret adeseori faptul ca germana devina cam prolixa in redarea ei intr-o alta limba. E o limba veche cu o structura rigida. Limba romana este foarte frumoasa dar ramane pasiva pentru mine desi o folosesc permanent la citit dar nu si la vorbit. Toate bune!
|
Georgia_Arsenie_1
Postat pe 18 Decembrie 2013 01:46
|
inteleg.  Nici eu nu mai vorbesc in ultimii ani romana decit pe garbo si nu e limba materna, deci posibil sa fi perceput distorsionat. Dp meu de vedere, e vital sa i se asigure "pacientului" un mediu echilibrat, psihologul este al doilea pas... iar psihiatria, ca si chirurgia, e invaziva: e absolut necesara in unele situatii, dar posibil de prevenit in altele. Iar cind poti sa previi tratamente drastice, e bine sa o faci. Chiar daca pentru asta trebuie sa iti faci curatenie radicala in ograda - ograda exterioara sau interioara.
Depresiile pot avea forme "mild" si pot fi greu de diferentiat de afecte firesti. Uneori esti trist pentru ca e normal sa fii trist. Sau nu iti e bine pentru ca in context este firesc sa nu iti fie bine. Atunci cind iti moare cineva drag, de exemplu, nefiresc sau patologic ar fi sa tzopai de bucurie... nu sa fii deprimat. E o linie foarte fina intre situatiile in care ai nevoie de ajutor, si situatiile pe care vei fi capabil sa le gestionezi in timp. Uneori da, ramai "stuck in a moment" si ai nevoie de ajutor. N-ai nevoie sa fii redus la stadiul de leguma, ai nevoie de ajutor. Daca respiri nu inseamna ca traiesti. Asta nu e "ajutor" - e anihilare. Psihicul uman - ca si corpul fizic - este atit de complex, si il intelegem atit de putin... Ne folosim atit de putin resursele - si cautam atit de repede solutii "imediate". Fie si distructive, dar imediate...
|
quasaria
Postat pe 18 Decembrie 2013 04:27
|
|
Din pacate, in Romania nu exista astfel de psihoterapeuti, care la randul lor sa fie ajutati de alti psihoterapeuti sa se "descarce" si sa se echilibreze dupa contactul cu problemele atator pacienti. Cunosc cazul unei tinere psiholoage care si-a facut studiile in strainatate,si acolo a vazut si a invatat ca un bun psihoterapeut are nevoie sa fie ajutat sa-si faca propria "igiena" mentala si sufleteasca cu ajutorul unui specialist, lucru care necesita asistenta si timp, pt ca la randu-i sa-i poata ajuta pe altii. S-a intors in tara si lucreaza aici, dar e doar una. Si chiar daca nr unor astfel de specialisti vaa creste, costul va fi mult prea mare pt majoritatea populatiei si e clar ca daca statul roman nu asigura gratuitatea unor tratamente de baza, nicicum nu va asigura gratuit sedinte de psihoterapie. Si atunci, ce mai ramane de facut?
|
bucura
Postat pe 18 Decembrie 2013 10:20
|
Sorry! incerc sa vad putin mai departe lucrurile decat voi: Georgia_, Bucura sau Q.
Degeaba am io 'jmii de diplome care ma reprezinta in ceea ce am invatat, daca "nu se mai costruieste" propice vremurilor in care traim si viziunea, imaginatia imi sun dotate dar nu folosesc nimanui, tot degeaba.:(
Romanul chiar de-si schimba locul si ia contact cu lumea, limba, ocupatii noi, el evoluiaza in sens bun dar de gandit gandeste tot romaneste si nu ar trebuie perceput distorsionat.:(
...da, asta ii alta poveste.
Important nu e cate diplome afisez eu pi pereti in cabinet ci cat ma ajuta pe mine Memo+(a mea) sa-i ajut pe pacienti.:(
Si cum in zilele astea nimic nu-i mai important decat BANUL, se "duc la fund" si propriile minti.:(
Depresivi suntem toti(- sau+), indiferent de varsta, sex , religie, culoare sau nationalitate si , nu Mama Natura a contribuit la asta ci tot "inteligenta" umana cu sau fara diplome.
.....daca in anii 65 se stia deja cum va ajunge populatia globului in zilele astea, astazi, situatia ii scapata de sub control in cel putin 70%.:(
si culmea, ne dam seama, vedem cu ochiul liber ca nu-i de mare ajutor
ceea ce se practica si tot la bani si diplome se rezuma totul.JALNIC!
Si nu poti sa inchizi ochii, sa-ti astupi urechile mereu si pici vrand-nevrand in depresie.:(
zaua buna!
...o sa-mi caut loc pi Luna si-l chem si pi Mos Craciun! 
|
Fss_ssu
Postat pe 18 Decembrie 2013 11:43
|
|
garbo257938
Postat pe 21 Decembrie 2013 09:50
|
dicat scoteai , mai ghini ma corectai, puneai si tu: un:
n*, un t*, o,.....eeeeee depresia! 
numai ghini!
|
Fss_ssu
Postat pe 21 Decembrie 2013 10:49
|
12:04, 6 Aprilie 2022
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie