Parinti adoptivi dificili

Buna tuturor!

Am 26 de ani si sunt casatorita de aproape 2 ani. Am un sot minunat, socrii ar face orice sa ma vada multumita, iar eu sunt mai mult decat implinita si fericita cu noua familie (am stat cu totii in aceeasi casa mai bine de 3 ani). Problema apare de la parintii mei, oameni cu carte si bani (cat sa isi permita mai mult decat decent), adoptivi, care au facut totul pentru mine si mi-au dat iubirea unor parinti naturali - pana cand m-am maritat. Sotul este si el om cu carte, dar ai mei nu il suporta si nici pe ai lui. Necazul cel mai mare este ca ai mei au pretentia sa mergem la ei (stau in alt oras) de fiecare sarbatoare, aniversare, nu tin cont de dorintele noastre ca si noua familie si fac scandal monstru daca nu facem ca ei. Ne cer socoteala la bani si ne jignesc foarte tare pe amandoi! Sotul e ff rabdator, dar nu stiu cat mai poate. Eu am ajuns la capatul puterilor....
GAMYCO
Postat pe 24 Martie 2013 10:00
326, nu stiu daca in situatia data are prea mare importanta daca sint adoptivi sau nu: cit timp ti-au oferit toata dragostea si te-au crescut bine, nu prea vad nici o diferenta. Sigur, eticheta de "adoptivi" va fi pusa de cite ori nu iti va conveni ceva la ei... insa aceleasi probleme puteau sa apara cu perechea de parinti cit se poate de natureli in situatia in care nu le convenea ceva la casnicia ta. E forumul plin de cazuri.... Oricum, un motiv sau altul pentru care si-au schimbat comportamentul trebuie sa existe.
quasaria
Postat pe 24 Martie 2013 11:07
26, la 26 de ani, cu tot cu "implinirea si realizarile" tale, nu faci diferenta dintre a respecta parintii "adodoptivi" si a avea propria viata impreuna cu sotul??
Nu ma mira?!
...si sa stii ca esti mereu pe cont propriu dar daca te ajuta in vre-un fel sfatul meu, afla mai concret ce vor parintii tai si accepta numai ce-ti face tie si sotului tau BINE!
Succes!
Fss_ssu
Postat pe 24 Martie 2013 11:17
Indiferent ca parintii sunt naturali sau adoptivi-tot parinti se numesc,si toti se simt ..parasiti cand nu mai au odorul lor in casa!1 Cand fiica mea a plecat la facultate si am ramas singurei-mi sa parut pustie casa,si dintr-o dsata mult prea mare si goala!
Ne-a trebuit vreo 2 ani sa ne reobisnuim numai noi doi..!Dar de sarbatori ori vin ei{intre timp sa casatorit} la noi,ori mergem noi la ei-dar sarbatorile se fac in familie!!
Trebiue sa-i intelege ca ei acum singuri ramanand,il invinovatesc pe sotul tau care "te-a luat" de langa ei!Si tu trebiue sa fii mult mai intelegetoare,sa mergi cu sotul tau la ei{ce bucurie mare le-ai face!" apoi sa-i inviti la urmatoarele sarbatori ..pe ei la voi..!!
Sunt cei care chiar daca nu ti-au dat viata,te-au crescut si iubit neconditionat 26 de ani-nu te supara pe ei-purtarea lor e fff fireasca,a ta..nu prea..
Nu lasa sa se faca o ruptura inte voi {tu si sotul tau} si ei super-parinti!
sa-ti spun ceva..eu daca nu puteam sa fac copii{am facut multe tratamente..} nu as fii infiat ,sub nici o forma un copil al altora...si eu chiar iubesc copii,dar propia mea fiica mai ma supara,mai striga la mine,mai imi inchide tf...dar o iert mereu pt. ca e ..a mea!De mi-ar fii facut un copil pe care l-am salvat de la o viata mizera asa ceva..desfaceam infierea!! Si topicul tau imi intareste ideea-nu infiati copii nimanui..cu sz tie,dar nu gresi fata de cei care te-au crescut!
elisabeta_boia
Postat pe 24 Martie 2013 12:36
beti, cred ca iti schimbi parerea daca esti parinte adoptiv. Relatia cu copilul tau se formeaza in timp, din momentul in care il vezi prima data, ii schimbi primul scutec, zice primul cuvint, face primii pasi, ii pui creionul in mina... pina cind astepti cu sufletul la gura sa isi dea licenta.... Se formeaza si cimenteaza in timp, ca orice relatie. Cu bune, cu rele, ramine copilul tau. Pt mine partea biologica e foarte, foarte putin importanta. In fie-mea o vad pe fie-mea: nu ma vad pe mine, desi e din mine. E o alta persoana. Si sint convinsa ca as fi iubit-o la fel de mult datorita momentelor noastre impreuna, nu datorita celor noua luni in care m-am tinut de pereti de rau ce imi era.... Alea n-au fost definitorii in relatia mea cu ea. Definitorie a fost perioada de cind am vazut puiul ala de om zburlit PRIMA DATA.
Si da, ma bate gindul sa infiez.... si ma bate si ea la cap ca vrea un bebe. Ar fi cam riscant sa mai fac unul, asa ca... o sa ma mai gindesc la varianta asta. Problema nu e ca nu l-as iubi la fel - sint convinsa ca l-as iubi la fel - cu cum sa ma impart intre doi copii mici, job, commuting, etc.
quasaria
Postat pe 24 Martie 2013 12:49
Quasy..imi place cum gandesti,corect zic..dar eu raman la parerea mea ,poate-{uneori si eu vad care i-au nascut..si vaai ce"emotionant" ce iertatori..si ce ..neplacut pt. cei care i-au iubit cu adevarat!
Copii cand cresc se cred mult mai "destepti" decat noi..si mai fac greseala sa ne ..dea lectii.. Cand copilul tau ",sange din sange,"o face-iti cade greu-dar uiti si ierti fff. repede! daca insa ar face-o cel infiat ,da l-as ierta dar nu as ..uita!
Stiu ..e gresit..dar viata mi-a demonstrat ca am oaresce dreptate!!Nu pot decat sa ADMIR pe cei care au curajul sa infieze-merita un dublu respect!!
Ei..da..eu nu am avut si nu am acest ..curaj...!
elisabeta_boia
Postat pe 24 Martie 2013 13:12

Ce atatea explicatii despre parintii "adoptivi sau naturali"doamnelor??
Pana la urma, copiii cresc si in final trebuie sa aibe propria lor viata, nu?
Ca nu poarta sentimentul respectului catre ei, asa cum isi doresc parintii, eu vad ceva normal....de ce? cum de ce?...findca, vremurile se schimba, mentalitatea batranilor stagneaza si se "limiteaza" , au pretentii cum ca li se cuvine si asteptarile lor sunt total nesatisfacatoare.Da, tanara/rii....nu tre sa urmeze cursul vietii ce il au in fata?...tre sa se intoarca in timp, doar ca asa vad parintii lucrurile?
Nope, si mie imi trage tat, cate un D-zeu cate'odata,>:( dar atunci ma "zgaltaie" sa ma scutur si sa merg mai departe, nu sa niorlai la tf. 'ntzales?
Chiar daca nu, ....indiferent ca-ip. adoptiv sau natural, trebuie ca noi sa-i modelam dupa vremurile actuale pt. a-i face sa inteleaga realitatea asa cum este, nu cum o vad ei, daaaa??
Ma bucurPrietena,daca micuta ta o sa aibe o surioara sau un fratior:).....dar, oricum ai face, dagostea sufleteasca nu mai poate fi impartita in mod egal la ambii copii....si daca micuta (mare) constientizeaza prin prisma educatiei ce i-o dai, fii sigura ca micuuta(mica) va simti o dragoste dubla si de la tine ca mama si de la fetita ta naturala!:*si nu vor fi diferente.
Succes! ...las' ca ti discurci tu cu tati!;)
Fss_ssu
Postat pe 24 Martie 2013 13:14
Erata..:
..poate{uneori si eu vad ca e gresit..}Dar am vazut la viata mea multe cazuri in care copii infiati i-au cautat pe cei care le-au dat viata...si..vaai...
elisabeta_boia
Postat pe 24 Martie 2013 13:16
betty, dar e absolut normal sa isi caute la un moment dat si parintii naturali. Fac parte si ei din identitatea lui, au contribuit si ei la cine este. Dar de ce crezi ca un parinte adoptiv e "la concurenta" cu parintii naturali?
Copilul nu il cresti sa iti apartina - il cresti, il educi, il iubesti si il formezi sa aiba o viata proprie, sa "isi ia zborul" la un moment dat. Faci tot ce poti sa faci pentru el, formezi un om nou atit cit poti si cit te duce capul, asta e rolul tau de parinte, si asta nu iti poate lua nimeni: dar fie ca e nascut de tine, fie ca nu e, vine un moment cind isi apartine doar lui insusi.
Imi dau seama ca o sa ma simt al dreak de "tradata" si parasita cind nu o sa mai fiu eu centrul universului pentru fie-mea, si n-o sa mai am inimioare rosii desenate pe toti peretii si minutele ei in jurul gitului si pupicii din fiecare seara.... dar... asta e viata.
O sa vina un oarecare putzulica de nicaieri si ala o sa devina brusc cel mai important.
E absolut normal.
quasaria
Postat pe 24 Martie 2013 13:30

....da "de nicaieri"?!...vine si el cu experienta si dotare proprie,....ii Cupidon
....se cunosc ,se plac si fac schimb de..... experienta anatomica devine ginerica si ...pi aici ti-e drumu'
...daaaa, daca fata incepe sa se smiorcaie,sa nu-l iei di gat pi "derbedeu" ca si el ii "copilu' " tau
.....doar ii esti mama,nu?? ;)
Fss_ssu
Postat pe 24 Martie 2013 15:41
Va multumesc frumos pentru sfaturi si pentru timp! Se pare ca num-am facut chiar inteleasa: nu sunt un copil nemultumit si nici nerespectuos! Din contra, am incercat pana in ziua de azi sa ii fac pe ai mei fericiti! Eu si sotul am facut totul pentru a-i vedea pe parintii mei multumiti, insa nu primim decat jigniri si neincredere! Eu nu am fost salvata de la o viata mizera, ci sunt nepoata lor! Eu ii respect si ii iubesc neconditionat, insa nu inteleg de ce se comporta asa si tot ceea ce doresc de la aces forum este sa vad parerile voastre, fara a fi judecata cum ca nu respect sau ca sunt imatura cu varsta mea de 26 de ANI!
GAMYCO
Postat pe 24 Martie 2013 19:23
326, sa sustii ca esti NEPOATA lor este pina la urma lipsa de respect. Modul in care ai subliniat "adoptivi" in titlul este lipsa de respect. Ai altii? Si daca da, aia ce au facut pentru tine?
Pune pe hartie...

N-ai precizat: tin evidenta banilor TAI sau banilor pe care ii ai de la ei? Insista sa faceti "ca ei" in conditiile in care nu va ajuta si nu v-au ajutat cu nimic? Pentru ca, nu stiu cum sa iti spun intr-un mod "respectuos", dar ala care plateste factura decide! N-ai raspuns ce crezi tu ca i-a determinat sa se poarte asa?!
quasaria
Postat pe 24 Martie 2013 20:50
Quasaria, cred ca nu citesti tot ce scriu eu si cam tragi concluzii gresite. Am "subliniat" faptul ca desi sunt parinti adoptivi, eu ii respect! Nu sunt orice mucoasa, am totusi un dram de inteligenta ca sa stiu ce scriu aici. Tu insa, cred ca vrei sa evidentiezi ceea ce nu exista! Sunt absolut independenta financiar!!!!! Nu imi da nimeni bani! De aceea am studiat si m-am documentat in viata asta!!! Repet: am deschis acest subiect deoarece sunt curioasa ce parere aveti voi ! Nu ca sa aud ca nu imi respect parintii sau sa mi se dea lectii de viata! Ati inteles total gresit, dragii mei!
GAMYCO
Postat pe 25 Martie 2013 07:43
si daca asta e "parerea pe care o avem noi" ai ceva impotriva sau ce?
Nu cred ca ai realizat nimic in viata fara ajutorul lor - de fapt, daca e sa ma iau dupa faptul ca "te-ai documentat", nu cred ca ai realizat nimic in general.
Mai documenteaza-te totusi si referitor la sensul lui "DESI": din cum il folosesti, denota ca tu le-ai face lor o concesie prin faptul ca ii respecti DESI sint adoptivi.
quasaria
Postat pe 25 Martie 2013 07:50
Quasaria, iti multumesc frumos pentru comentarii si chiar o sa tin cont de sfaturile tale! Orice alta parere ai, o astept! Ai dreptate: de asta am scris pe forum!:*
GAMYCO
Postat pe 25 Martie 2013 08:10
Totul e bine si frumos in familia ta, alcatuita din tine, sot, socri.
Problema care te da peste cap ar fi parintii adoptivi, care, vorbesc si se poarta mai mult din prisma posesivitatii si-a prosperitatii si nu din iubire si intelepciune. Important ar fi de auzit si punctul lor de vedere.
Pentru ca daca situatia ar sta asa cum o prezinti tu, ei ar fi depasiti de posesivitate si "gelozie" la gandul imatur ca si-au pierdut " obiectul" de investitie.

Asteapta ceva in schimbul a ceea ce-au facut pentru tine...pentru ca altfel nu-i vad de ce-ar putea fi deranjati, din moment ce voi sunteti pe picioarele voastre, independenti, cu bun simt si fericiti impreuna. Ceva nu se leaga. Or, daca chiar asa se prezinta situatia...jignirile sunt total nejustificate si ar trebui sa-i iei deoparte cu tot respectul pe care il porti lor si sa le-o faci cunoscuta si pe femeia din tine, nu doar pe fetita abandonata de adevaratii ei parinti(apropo, n-a fost nici asta vina ta) si sa le vorbesti din suflet, dar matur, absolut tot ce te doare, nemultumeste si nedumireste.
magdabeauty
Postat pe 25 Martie 2013 09:52
Magdabeauty, asa este, cum spui! Si eu m-am gandit la gelozie, insa crede-ma ca nu le-am dat niciodata motiv sa se simta asa. Eu si sotul facem tot ce putem pentru a-i multumi si a le arata ca amandoi tinem la ei si ii apreciem. Sotul este un om cu carte, nu avem vicii, suntem familisti, ne iubim si incepem sa construim o adevarata familie. Insa ai mei nu sunt de acord cu absolut nici o decizie pe care o luam si jignirile incep in momentul in care isi dau seama ca facem cum hotaram noi doi! Nu am fost niciodata un copil problema si nu pot vedea alti parinti decat cei care m-au crescut (adica cei care acum imi aduc atata suferinta prin cuvinte...)! Tin sa mentionez ca imi cunosc parintii naturali, nu am fost mintita in legatura cu ei, suntem oameni civilizati, totusi!

Pe de alta parte, imi vad sotul cum incepe sa cedeze din cauza jignirilor alor mei. El a tacut mereu in fata lor din respect si iubire pentru mine! Parintii lui nu m-au jignit niciodata si nu s-au bagat intre noi! Am ajuns intr-un punct in care mi-e teama ca trebuie sa decid aspru... Si m-ar bucura sa aud sfaturile voastre, daca e bine si corect sa imi infrunt parintii (constienta fiind ca se poate sa rup total legaturile cu ei) sau sa traim in continuare zicand ca ei si facand ca noi, creand mereu scandal. Voi cum ati proceda in asemenea situatie?
GAMYCO
Postat pe 25 Martie 2013 10:11
Nu se poate sa ne jucam de-a civilizatii, cand dintr-o parte se arunca cu noroi, gratuit. Eu as fi discutat demult problema cu ei, poate pentru ca si-s mai voluntara de felul meu si nu inghit nedreptatea, nesimtirea si prostia...din simplu motiv pentru ca nu mi se pare corect...si-atunci fac urat.

Discuta "civilizat" cu ei(daca inca n-ai facut-o), desi la ei ploua cu jigniri(mi se pare o absurditate), iar daca nu baga la cap si nu au deloc bun simt sa se opreasca, fa-te nevazuta pentru o perioada de timp. Daca-i explici unui om o chestie...de cateva ori, iar el continua si-o tine tot pe-a lui si nu face deloc efortul de-a intelege...nu ai ce sa cauti langa acel om, mai ales atunci cand respectivul iti face rau, atat tie, cat si oamenilor la care tii. E nesimtire si imaturitate!
magdabeauty
Postat pe 25 Martie 2013 12:58
Am discutat de multe ori...degeaba! Am epuizat toate formele de abordare! In 3 ani cred ca s-au spus destule! De aceea am recurs la forum...poate gasesc un raspuns. Sunt la mijloc acum. Ori cu sotul ori cu ei. Si, bineinteles, alegerea mea tinde spre sot. :*
GAMYCO
Postat pe 25 Martie 2013 14:06
De la: garbo_12326, la data 2013-03-25 10:11:49

Pe de alta parte, imi vad sotul cum incepe sa cedeze din cauza jignirilor alor mei. El a tacut mereu in fata lor din respect si iubire pentru mine! Parintii lui nu m-au jignit niciodata si nu s-au bagat intre noi! Am ajuns intr-un punct in care mi-e teama ca trebuie sa decid aspru... Si m-ar bucura sa aud sfaturile voastre, daca e bine si corect sa imi infrunt parintii (constienta fiind ca se poate sa rup total legaturile cu ei) sau sa traim in continuare zicand ca ei si facand ca noi, creand mereu scandal. Voi cum ati proceda in asemenea situatie?


Mai, ia nu o" mai tzani di coada si tot spui ca-i ciuta" ca de altfel, faci crize de sensibilitate daca-ti spune cineva (pi aici) ca tu esti vinovata.>:( !
Plecand de la "parinti adoptivi" si ajungand in punctul nemultumirii sotului vis-a-vis de reprosurile parintilor tai si nemultumirea lui( full,nesuportabila)constat, ca tu esti de vina.De ce? Findca toate cauzele de neintelegeri, fie intre tine si sot,sot si socri, tine si " p. adoptivi" se declaseaza pe fondul unei nemultumiri, neintelegeri, incapatinari, sau ......a unor fixisme, clar??
Si eu cred ca tu esti persoana nr.1 care declanseaza starile, findca esti "mironosita"cand la parinti/ cand la sot, lantul reprosurilor se leaga, apar scuzele sau "ofensele" si se intorc inapoi la tine.
De aici, parintii sunt total indreptatiti sa va mustruluiasca si sa va traga o chelfaneala di tati zalili(zac io :-P ) ca sa-i tineti minte ca orice vreti voi sa faceti ii gresit, ei vad/simt,va spune si voi sariti de popou in sus ...spunand "verzi si uscate". Ia, ia matali 26, o pauza in a te lamenta si asculta ghini ce vrea sa spuna fiecare (inclusiv sotu') si vezi cine vrea sa induca zazanie intre voi!
Succes si sa auzim de bine....fine!
Fss_ssu
Postat pe 25 Martie 2013 14:19
Multumesc si tie pentru pareri si pentru sfaturi! Singura vina este ca m-am facut neinteleasa aici pe forum! Este fff usor sa judecam pe altii dupa niste cuvinte putine scrise intr-un subiect al unui forum! Ai dreptate suparatu, cred ca eu sunt problema nr 1! Cred ca raspunsurile le gasesc tot in capul meu, cu gandirea mea de 26 de ani, aici pe forum...din pacate...exista o pasiune pentru vorbele grele si pentru critica si asa va mai place sa certati oamenii care, din pura prostie sau nestiinta, isi deschid sufletul in speranta gasirii unui umar virtual ...

Imi cer scuze ca v-am deranjat cu prostiile si aberatiile mele si va doresc numai bine!
GAMYCO
Postat pe 25 Martie 2013 14:36

26, pi mini, nu m-ai deanjat cu nica'ntzales?

Tu baga ghini la cap ci-ti zac acu: Viata ii o LUPTA continua si cei capabili sa critice, au trecut deja prin asemenea situatii, le relateaza (tot in forma critica) dar te ajuta si nu te lasa sa CAZI, ca apoi sa te ridici si mai greu sau deloc, pricepi?
Iar daca tu, la 26 de ani vezi "dusmani" la tot pasu' , iti trebuie musai un "suport de intelepciune"
si asta, ii Psihologu', clar?
In virtual, si chiar pi aici, se discuta ca si cum ai fi fata'n fata cu persoana ce se lamenteaza (cu mici exceptii) dar daca ....astepti rezolvare la problema ta, fara sa ai rabdare sa citesti si dedesubturile
exprimarilor, fara sa-ti spui parerea, ce ai inteles din ce citetesti, nu vii cu corecturi sau imbunatatiri, discutia ii degeaba....fine....da, nu-i bine!
Chiar si o mica gluma "malitioasa" poate fi un suport moral!
....
Fss_ssu
Postat pe 25 Martie 2013 14:59
Am inteles! :) Ceea ce m-a suparat putin a fost ca din mesajele mele reiese ca ma lamentez si ca nu am respect pentru parintii mei. Se poate sa nu ma fi exprimat chiar pe inteles! Insa sa stii "suparatu" ca apreciez orice sfat dat aici si nu vad dusmani la tot pasul, doamne fereste:). Altfel nu mai aveam curaj sa scriu aici. O data ce incep un subiect pe un forum, e clar ca vor fi si pareri impotriva mea, insa nu sunt de acord cu felul in care se exprima acestea.

In fine, am rascitit ultimul tau raspuns si mi-am dat seama ca ai dreptate in mare parte si iti multumesc :*
GAMYCO
Postat pe 25 Martie 2013 15:47
Nu cred ca-i inteleg pe parintii tai. Concret, ce nu le convine?
Luna_in_capricorn
Postat pe 25 Martie 2013 21:05
Nu le convine faptul ca familia sotului meu nu se ridica la acelasi nivel social si intelectual cu ei. Nu le convine ca locuim aproape de socrii, ca mai mergem pe la ei, ca nu avem si noi salarii de 4000 de lei, ca sotul nu are mai mult de un job....
Se baga f mult in relatia noastra si, pentru ca eu le tin piept mereu, sunt foarte dezamagiti de mine si au inceput sa spuna deja ca imi bat joc de ei si ca i-am uitat (ceea ce nu se va intampla niciodata). Situatia, dragii mei, este mult mai profunda si mai dificila. Am incercat in aceste putine mesaje sa scot ce era mai relevant.
GAMYCO
Postat pe 26 Martie 2013 07:43
De la: garbo_12326, la data 2013-03-26 07:43:09Nu le convine faptul ca familia sotului meu nu se ridica la acelasi nivel social si intelectual cu ei. Nu le convine ca locuim aproape de socrii, ca mai mergem pe la ei, ca nu avem si noi salarii de 4000 de lei, ca sotul nu are mai mult de un job....
Se baga f mult in relatia noastra si, pentru ca eu le tin piept mereu, sunt foarte dezamagiti de mine si au inceput sa spuna deja ca imi bat joc de ei si ca i-am uitat (ceea ce nu se va intampla niciodata). Situatia, dragii mei, este mult mai profunda si mai dificila. Am incercat in aceste putine mesaje sa scot ce era mai relevant.


Pare dificila dar chiar ca nu e! Ai fost crescuta in valori care in esenta, in profunzime NU-ti apartin. Nu le convine ca...Ce inseamna nivel social fara de intelepciune si bunatate, fara modestie si toleranta? Ce inseamna nivel intelectual fara aceleasi valori, fara inteligenta de a vedea clar ca tu ESTI fericita ASA? Te rog sa-mi ierti observatia ca socrii tai sunt superiori parintilor tai. Esti fericita cu sotul tau? Va iubiti? Doar asta conteaza.
Cine vrea sa te vada pe scari materiale ori sociale inalte nu-ti vrea binele cu adevarat.
Ce trebuie tu sa faci? Sa ramai fidela propriilor valori. Fa cumva si simplifica, elimina din viata voastra de cuplu jignirile, rautatile, mizeriile care vin din partea parintilor. In toata povestea ei gresesc si gresesc grav, nepotrivit cu un intelect elevat ori cu un nivel social inalt.
Luna_in_capricorn
Postat pe 26 Martie 2013 19:12

Ei, o " fost crescuta in valori"?!

...tu, te citesti, Luna?? ci mai vezi tu cu valoare in: societate, moralitate, statut familial, in ro. in zilele astea??
Io nu vad nica, nu ca nu vreau sa vad, pur si simplu s-o creat o stare de " concurenta" si pe nica, 'ntalegi??......
Ex, ioti: daca apare maine taxa pi ba_sina, sigur tata lumea o sa le tina in corp si-i imbogataste pi aia cu detoxifierea, mai mult decat ar costa Taxa, dar ro...-ul nu faci diferenta, asa-i pi Pamant, Luna!
Salut >:D< !
Di unde sa mai stie 26, ci valoare au parintii ei cand "valoarea" socrilor o manipuleaza, parintii ei vad/simt si dau nastere la conflicte intre ea si sot.
Tu crezi ca daca ai o varsta mai mare esti mai inteleapta??
Nope 26, batranii au ajuns la limita intelepciuni, o" inregistrat placa" si ti-o pune s-o asculti, cate zile or avea, exceptand ca tu ai viata ta si vrei sa ai propriu model de viata impreuna cu sotul.
E...! umbla la" coarda fina", Luna Cum sa simplifice si sa elimine din viata ei.....ci zaci tu aicea, cand 26 ii deja sensibila si in loc sa ia viata in chept si sa-si astupe urechile(da sa fie simtitaaaa!) le apleaca la ci spun parintii?
Lasa-ma si cu consiliu' di familie!.....asta sa fie di 2 X pi an la onomastica parintilor, ca atunci poti sa li inchizi gura, ghini?? Ia sa faci asa....;) in rest, tu si sotu', aveti program incarcat(chiar si la tf)....asta sa va fie vb. ca sa le vina odata mintea la cap, na.
Voi nu mai stiti di trebi tata zaua si ei au timp sa despice firu-n 4,8(di la al 2-lea razbel 'ncoa)...si cat mai vor

NB! ore ninge si pi Luna?!
Lasa, imi zaci tu!
Fss_ssu
Postat pe 26 Martie 2013 20:30
Dragii mei, deja ma simt mai puternica in urma sfaturilor voastre si a criticilor! Suparatu, ai avut dreptate, vorbele astea grele au si ele rostul lor! Cu siguranta eu am propriile valori si nu fac comparatii materiale. Problema a fost la mine mereu una singura: un "mic" sentiment de vinovatie pentru ca ei m-au crescut si au fost langa mine neconditionat iar eu par o nerecunoscatoare pentru ca, de cand il am pe sotul si de cand ei au s-au schimbat, am facut numai cum am decis noi doi.i Tre sa recunosc ca ne-a fost mai bine asa. Dar cum scap de sentimentul asta?
GAMYCO
Postat pe 27 Martie 2013 08:15

Ei, in cazu ista, se "precipita" o stare di egoism din parte parintilor si tu,s ensibila cum te stii, vrei sa impaci si "capra si capraru' " nu se poate scumpo! Tre sa le iei pi fiecare pi rand, le asculti, li cerni in "sita" ta (ca sa nu pari nesimtita) cazi la invoiala sa-ti lase timp de gandire in ce-ti spun ei(toti si socri...eeee! si pi ei ii bagi in "oala" ) apoi discuti cu sotu', tragiti linie si iei decizia cu el cum/ ce vor, ai vostrii parinti....o sa dureze, normal......da gandeste-te ca si la ei o durat pana v-o crescut/ educat ...ghini??
Di fapt nu tre sa scapi di ceva anume, ci tre sa te aduni tu si barbactu' si sa le dati " binete" si parintilor din timpul vostru pretios ca sa simta ca inca mai sunteti Copiii lor.
26, ia faciti voi un "micut/a si dati-le ocupatie, HAI! ....o sapt. la "adoptivi" si una la parintii lui....si vezi repede cum /care bate in retragere;) ....Iote, se rez. problema cu rabdare si fara TUN!
Succes si te :*-cesc.....!
Fss_ssu
Postat pe 27 Martie 2013 11:10
Asa o sa fac...sper sa imi si iasa:) O discutie amanuntita si sincera. De Paste vom afla adevarul:) sa zic asa. :*
GAMYCO
Postat pe 28 Martie 2013 17:19

Recomandari

SubiectMesajeUltimul Mesaj
Ce se poate face ????39De la: garbo_378700 5 Ianuarie 2014 23:52
Alegere86De la: roby_cado 26 Mai 2011 20:39
solidaritate in familie13De la: sora_ilsi 24 Mai 2010 19:15
vreau reletia de altadata!!!!9De la: bluelight 24 Octombrie 2009 09:00
sangerari an timpul actului sexual2De la: Celleste_ 30 Decembrie 2010 14:52
Setari Cookie-uri