Se intampla in ultima perioada evenimente importante pe scena de arta romaneasca. Ceva ce poate fi asemuit cu actiunea de a mina un camp arid si plictisitor. Se intampla ceva ce iti poate da fiori daca stai sa te gandesti mai bine la importanta faptului ca o intreaga comunitate de oameni care activeaza in zona culturala, s-a coalizat prin diferite actiuni, pentru salvarea Centrului National al Dansului.

Centrul National al Dansului Bucuresti (CNDB) este/era (?) singura locatie unde sute de oameni apartinand zonei umaniste de astazi creau un puzzel imens unde gandirea in adevaratul sens al cuvantului isi gasea implinirea. Mai mult decat atat, gandirea se transforma in actiune, concretizata in diverse forme de exprimare. Imaginati-va ce se intampla atunci cand dansatori si artisti vizuali si sociologi si politologi si teoreticieni si jurnalisti si spectatori si studenti si actori si cineasti si... asa mai departe comunica, atunci cand arunca idei in joc si provocari si intrebari despre societatea in care traiesc, despre arta in general.

Centrul National al Dansului era un fel de Paradis care acum pare ca fuge de sub picioare. Iar pericolul asta a mobilizat pentru protest. De ce nu se gasesc niciodata solutii concrete pentru arta si gandirea contemporana? De ce oamenii astia (artisti, dansatori si coregrafi) apreciati pe la toate festivalurile, in Romania sunt aruncati la marginea societatii? De ce sunt ignorati si amagiti?

CNDB activa intr-una dintre aripile cladirii Teatrului National. Teatrul intra in renovare, drept pentru care dansul contemporan, cel care a generat si dansul ideilor, trebuie sa plece. Si nu se stie unde, pentru ca desi este o institutie a Ministerului Culturii, CNDB este un fel de Cenusereasa. In ultimele zile imi tot revine in minte titlul filmului regizat de Wim Wenders si dedicat Pinei Bausch, mare artista si coregrafa, "Pina. Danseaza, danseaza, altfel suntem pierduti"... E un refren care se potriveste prea bine acestor ultime evenimente.

Artistii s-au hotarit sa ceara dreptate

In data de 6 aprilie 2011, a fost depusa la Ministerul Culturii o scrisoare deschisa care face apel la normalitate, la o abordare realista a problemelor din zona de arta si gandire contemporana, prea mult tinuta in invizibilitate. Critica adresata Ministerului Culturii si soceitatii romanesti in general este aceea ca refuza cu incapatanare sa constientizeze arta si in alte moduri decat in cel traditional, deja asimilat. In toata lumea, arta inseamna astazi mai mult decat aplauze, arta inseamna si instigare la gandire.

Depunerea acestei scrisori deschise a fost insotita de un dans in fata Ministerului Culturii – gestul acesta cu semnificatii politice, poate fi el insusi considerat o forma de arta. Ce se va intampla cu Centrul National al Dansului? Aceasta este intrebarea care framanta comunitatea culturala, inca din anul 2008, moment in care a fost anuntat proiectul de demolare al Teatrului National.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri