Povestea lui Andrei Cioinigel, un tanar de 29 de ani, nu este nici pe departe una obisnuita. In urma cu un an jumatate avea o viata normala: o slujba placuta, prieteni si familia alaturi si o iubita frumoasa si intelegatoare. Dupa mai multe investigatii, diagnosticul final a fost limfom Non Hodgkin.

Nu de putine ori, Andrei a scris despre oamenii care i-au fost alaturi. A povestit despre familia sa, despre fratele si cumnata ta, s-a emotionat la gestul unui grup de prieteni care au organizat la ei la serviciu un eveniment special pentru el si a realizat cat de multi oameni ii sunt alaturi. Da, este constient de starea sa, de timpul care uneori il preseaza, de durerea pe care situatia lui a generat-o in jur, insa stie ca singurul lucru pe care il poate face este sa lupte si sa fie optimist in continuare.

„In ultimele zile am intalnit o multime de oameni dezinteresati. Unii ajuta copii, familii fara posibilitati, altii ajuta oameni cu probleme de sanatate sa obtina bani de la stat pentru a-si rezolva problemele in sisteme medicale din afara. Gandindu-ma la ei, mi-a venit in minte o singura locutiune: oameni buni. Cred ca asta spune tot”.

Da, a devenit mai constient de prezenta „oamenilor buni” si, pentru faptul ca Andrei, care trece printr-o situatie mai dificila decat ne putem noi inchipui, este cel care ne binedispune in fiecare zi, spune multe.

De fapt...nu reuseste asta singur pentru ca, dupa cum marturiseste el insusi, exista cineva care reuseste sa ii ridice moralul in orice situatie: prietena lui, Cristina.

Sunt impreuna de 10 ani, iar iubirea lor face parte din categoria aia pe care nu o recunosti din prima, ba chiar ai putea si paria pe nereusita ei. La inceput Cristina nu prea il suporta din cauza simtului umorului destul de ciudatel si nu aveau prea multe in comun in afara de dragostea pentru animale si cateva melodii de la Metallica sau Staind. Cu toate astea, spune Andrei, Cristina a fost cea care a schimbat toate nepotrivirile, comentariile lui rautacioase sau orgoliul nemasurat intr-o relatie.

E singura persoana care reuseste sa-mi ridice moralul dimineata si din cand in cand realizez cate face pentru mine, de la lucruri mici la lucruri mari: adus telefon, scris pentru mine daca nu sunt in stare sa stau sus in pat, scos la plimbare, alergat dupa asistente, schimbat perfuzii chiar daca nu suporta acele si lesina cand le vede (le schimba doar cu perfuzoare cu tot) E persoana care mi-a schimbat viata si dupa ultimele cateva luni in care a fost destul de mult in jurul meu am realizat ca am facut o alegere buna acum aproape 10 ani.”


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri