Herta Mller este imensa, dar nu in sensul fizic al cuvantului. Este IMENSA pentru ca in numele ei incap o multime de semnificatii.

Este Premiul Nobel pentru Literatura, sau poate chiar creatiile ei despre care Gabriel Liiceanu a spus: “nu a mai intalnit in istoria lumii, acest mod de a scrie”, mai este in Herta Müller si imaginea disidentei, a rezistentei anticomuniste, sau poate chiar constiinta durerii pe care o presupune opresiunea. Ea este amintirea suferintelor indurate de catre poetul german Oskar Pastior, in lagarul sovietic de munca silnica.
“Premiul Nobel pentru Literatura ii este acordat scriitoarei Herta Müller, care descrie cu lirismul ei concentrate si proza plina de sinceritate, universal celor deposedati”- aceasta a fost motivatia Academiei Suedeze, ce a acordat Nobelul, scriitoarei germane de origine romana, anul trecut.

Scriitoarea a fost asteptata la Bucuresti cu mult interes, chiar nerabdare, admirata mai intai tronand prin oras, de la inaltimea unor imense panouri publicitare care anuntau prezenta sa in Romania, la sfarsitul lui septembrie 2010. Herta Müller pare rece, rigida. In expresia figurii sale se citesc experiente mentale, valtoarea gandurilor si a ideilor, a principiilor la care nimeni si nimic nu te poate forta sa renunti.

Herta Müller a aparut in lumina unor blitz-uri exasperante, in sala de conferinte a Intercontinentalului, atat de mica! “O fiinta atat de mica” mi-am zis, pe care imi doream extraordinar de mult sa o vad si sa o aud in realitate: Miniona si foarte slaba. Zambitoare, pastrand insa aceeasi rigiditate pe care o stim din fotografii. Incredibil, felul in care un om ce pare atat de fragil poate atrage atentia si entuziasmul tuturor, prin incredibila imensitate pe care o ascunde de fapt...

Scurta dezbatere alaturi de jurnalisti de la toate publicatiile centrale si de limba germana din tara, a fost moderata de catre Gabriel Liiceanu, cu o Herta Müller, putin complexata din cauza pierderii abilitatilor de a accesa toate cuvintele necesare exprimarii in limba romana, totusi foarte taioasa la anumite observatii improprii.

A povestit mult despre prietenia ei cu poetul german Oskar Pastior (nascut la Sibiu), cel care i-a impartasit experienta traumatizanta a lagarului comunist de la Novo Gorlovka, unde a fost deportat intre 1945 si 1949.

Romanul scris de catre Herta Müller dupa moartea fulgeratoare a lui Oskar Pastior este considerat o mare valoare a literaturii universale - “Ingerul foamei imi propteste obrajii in barbia lui. Si face ca respiratia sa mi se legene. Leaganul respiratiei e-un delir, si inca ce delir”(Fragment din “Leaganul respiratiei”/ “Atemschaukel”).




Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri