Sunt ingrijitoare, femeie de serviciu, intendenta, gradinareasa fara studii in domeniu si femeie libera! Este o cantareata care spune ca e mama si femeie usoara, o nenorocita si o gospodina, iubita si sotie in acelasi timp. Ma regasesc in versurile ei si sunt mandra de mine.

Copiii nostri au invatat 3 scoli, una clasica, in colectivitate, una particulara, a vietii, pe care le-o predam noi si una a oamenilor super bogati, cu bune si cu rele, cu neajunsuri sau excese. Stiu sa faca si singuri diferenta si speram ca in viitor vor face alegerile corecte, iar noi vom fi acolo sa-i sustinem, sa le dam un sfat pornit din inima si din experienta noastra, un sfat bazat pe faptele concrete ale celor din jurul nostru, dar vom fi acolo si sa le oblojim cucuiele, daca vor da cu capul de pragul de sus!

Am crezut ca ne va fi rusine sa facem curatenie, dar asa cum o facem in casa noastra, o facem si in a celorlalti, cu atat mai mult cu cat este locuinta noastra de cativa ani de zile si va mai fi inca vreo cativa de acum inainte!

In serile ploioase ascultam cum rasuna muzica din super ultra performante gadget-uri, ne uitam la filme in fotoliile super commode din home cinema-ul pe care-l ingrijim noi, ne facem un gratar in barbecue-ul pe care l-am cumparat si amplasat asa cum am dorit, pescuim in lacul pe care l-am amenajat cu toate echipamentele de ultima generatie. Vara, cand e foarte cald ne scaldam in piscina pe care noi o curatam, ne plimbam prin gradina in care noi am plantat si copacii si florile si zarzavaturile sau legumele; iarna stam in fata semineului pe care noi l-am zidit, amenajat si ingrijit, cu lemnele pe care noi le-am taiat!

Da, ii multumim in fiecare zi lui Dumnezeu pentru norocul pe care l-am avut si da, ne multumim in fiecare zi pentru puterea pe care am avut-o de a lasa totul, de a ne taia toate puntile si de a risca, de a merge pe o singura mana, pentru ca a fost cea castigatoare! Si da, ne aducem aminte de durerea de altadata, de nemultumirile pe care le-am avut in tara, de sistemul care ne-a impiedicat sa crestem si pe care l-am calcat in picioare si am fost rasplatiti. Si da, ne aducem aminte de greutatile de la inceputul drumului, de indoielile si gandurile negative care ne-au incetinit avansarea si da, ne-a fost greu, dar nici nu se compara cu greutatea pe care am dus-o in spate ani de’a lungul in tara in care am crescut, doar fizic, pentru ca mai departe a fost sarcina noastra si responsabilitatea parintilor. Si le multumim parintilor ca ne-au inteles si ne-au sustinut, cu toate ca au crescut in epoca ceausista, cu sabia lui Damocles deasupra capului, cu frica de a vorbi mai tare, cu toate temerile de atunci, dar totusi, au stiut sa ne lase sa ne facem noi singuri drumul nostru.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri