15 Decembrie 2021 publicat în Psihologie 21 share-uri

Pe parcursul vieții, frica de singurătate este un sentiment resimțit cu intermitență de toți oamenii. Aceasta reflectă prima și permanenta nevoie a tuturor, o nevoie de protecție și siguranță. (...) În perioada timpurie a vieții, se prezintă sub forma unei intense anxietăți și a unei frici de separare” care apare la bebelușul neajutorat.

Acest lucru va structura sentimentul că ceilalți nu vor vrea să le fie în preajmă și nu-i vor respecta, iar afectul resimțit este rușinea. Acești adulți vor avea nevoie de reasigurări pe tot parcursul vieții, pentru a se simți valoroși și acceptați. Însă niciodată un titlu sau o poziție obținute sau dovezile de apreciere venite constant nu vor fi de ajuns pentru a vindeca această rană primordială. Pentru că motivația ascunsă a fost dorința de protecție și siguranță, iar frica de singurătate a fost și este prezentă. Uneori indivizii sunt atât de traumatizați în această temere, încât există manifestări și simptome frecvente, chiar zilnice, cum ar fi atacuri de panică severe.

Un alt aspect negativ al vulnerabilității stimei de sine este lipsa asertivității, născută din inhibarea timpurie a agresivității, afirmă Hutson. În acest context agresivitatea exprimă felul în care copilul își manifestă personalitatea și se individualizează în raport cu mama și mai târziu cu ceilalți. „Acest lucru depinde în mod deosebit de gestionarea timpurie de către mamă a mișcărilor asertive ale copilului (agresivitatea sa) și, mai târziu, a expresiilor de independență ale acestuia. Dacă mama poate gestiona aceste manifestări firești în dezvoltarea copilului și în același timp se va menține foarte iubitoare, există toate șansele ca respectivului copil să îi fie confortabilă opoziția față de o persoană iubită.

Dar dacă părinții nu tolerează impulsurile independente de autonomie, copilul va percepe că încercările sale în această direcție conduc spre abandon. Prin urmare, în viața adultă, din cauza fricii de a nu pierde prețuirea, validarea și implicit iubirea celorlalți, individul nu va putea să exprime opinii în dezacord cu ceilalți, mai ales dacă au potențial conflictual, nici propriile emoții negative și nici nu a dezvoltat capacitatea de a refuza sau a spune „nu”. „Exemplele de probleme ascunse cu succes includ situațiile în care o persoană care prezintă o inhibare a agresivității este percepută ca o persoană foarte bună, care nu-i refuză niciodată pe ceilalți” încheie autoarea capitolului „Frica de singurătate” din cartea Frica. O umbră întunecată ce ne însoțește de-a lungul vieții, publicată la Editura Trei, în colecția „Psihologia pentru toți”.

Foto fr si main: triocean /Shutterstock


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri