21 Mai 2019 publicat în Psihologie 43 share-uri

Am crezut mult timp ca se va desparti si isi va construi o familie alaturi de mine. Insa, de o lunga perioada, m-am lamurit ca nu mai am nicio sansa.

Am inteles ca, bucuria intregii mele vieti nu o puteam lasa doar in mainile lui. Nu putea fi el vinovat de tot ce mi se intampla. Vina, daca trebuie sa gasim una, o reprezenta mai degraba dependenta mea de el. Dependenta pentru care din nou nu il puteam blama. Pentru ca nu a facut nimic special sa mi-o cultive. Eu, singura, m-am lasat invaluita intr-o plasa de paianjen ce exista doar datorita faptului ca o cultivam in orice context, alaturi de prietenele mele, independent de el.

Primul mare pas l-am facut atunci cand am inteles cum imi pot vedea si construi viata, independent de el. Dintr-o data, el nu mai reprezenta decat un punct mic, in orizontul planurilor mele. Nu i-a placut, insa mie deja nu imi mai pasa. Eram deja absorbita de noua mea viata.

Am inceput prin a schimba modul in care comunicam cu prietenele mele. Nu ma mai vedeam cu el doar pentru a primi sfaturi, nu mai eram dispusa sa le ascult dramele. Voiam sa vad dincolo de neputintele si neajunsurile lor sau ale mele. Pentru ca, dincolo, se afla tot ceea ce am visat de mica si am uitat. La fel si ele.

Acum, sunt un fel de lider inspirational pentru prietenele mele. Au vazut ca mi-am relansat cariera, merg la cursuri de dans si inot. Una dintre marile mele frici o reprezenta frica de apa. Cand am reusit prima data sa ma sustin fara ajutor, pentru a inota un bazin, am avut senzatia ca am luat medalia de aur la Olimpiada. Ce bine este atunci cand incepi sa iti reconstruiesti viata, cand te scuturi de frici, de ura. Ma simteam eliberata, asa cum ma simt si acum cand iti scriu.

Si sunt convinsa ca ceea ce am facut pana acum este doar inceputul…

P.S. El, devine pe zi ce trece un punc din ce in ce mai mic. Ce ma surprinde este faptul ca, vazand schimbarile pe care le-am facut, imi spune ca nu isi doreste sa ma piarda. Insa mie deja nu imi mai pasa. Sunt convinsa ca, acolo undeva, exista barbatul care ma poate face fericita si caruia ii pot oferi toata dragostea mea.

* Un articol oferit de Constantin Cornea, psiholog la Clinica Psievolution

Pentru mai multe articole de acelasi autor, accesati: psihologconstantincornea.ro

Foto homepage: By iordani /Shutterstock


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri