Uitați-vă cu atenție în jurul vostru și poate veți rămâne surprinși. În principiu, una din 10 persoane suferă de o tulburare de personalitate, ce nu îi permite să se implice afectiv într-un mod corect, echilibrat.

Felul în care ne implicăm într-o relație, modul în care reușim să ne arătăm sentimentele dar și să primi gesturi de afecțiune se naște în copilărie și are strânsă legătură cu relația cu mama sau persoana care ne crește, arată colaboratorul nostru în domeniu, psihoterapeutul Constantin Cornea, de la clinica Psievolution.

Gary Chapman, folosește în “Cele cinci limbaje ale iubirii” o metaforă extrem de sugestivă spunând: “orice copil deține în sinea lui un adevărat “rezervor afectiv” pe care se așteaptă, inconștient, să îi fie umplut cu iubire.” Cantitatea, calitatea și modul în care copilul va primi iubire, îl va forma pentru toată viața, din perspectiva psihologic-afectivă.

Barbare Witting și Mary Ainsworth au conceput o procedură pentru a demonstra cât de importantă este legătura afectivă în relația cu mama, pentru dezvoltarea copilului. Astfel mămicile și copiii erau invitați, timp de 20 de minute într-o cameră plină de jucării. Urmau apoi, mai multe episoade de 3 minute ce presupuneau:

  • explorarea jucăriilor în prezența mamei
  • două separări de mama
  • două reuniri cu mama
  • și expunerea copilului la o persoana straină

Se dorea astfel să se declanșeze anumite manifestări comportamentale.

legate de ideea de atașament. În urma acestei cercetări, au putut clasifica atașamentul în copilăria mică în trei categorii, completate ulterior cu o a patra (descoperită de o studentă a lui M. Ainsworth). Aceste categorii sunt:

  • atașamentul evitant
  • atașamentul securizant
  • atașamentul ambivalent
  • atașamentul dezorganizat

Ce am dorit să arăt prin studiile de mai sus, a fost să subliniez cât de importantă este relația cu mama în copilărie, pentru felul de manifestare a copilului în relațiile de dragoste, de mai târziu. Această alchimie relațională poate crea, în cazurile cele mai serioase, un copil echilibrat emoțional, un psihopat, un narcisic sau un schizoid. Acestea sunt tulburări de personalitate ce îl vor caracteriza toată viața, ajungând de cele mai multe ori să nu îl lase să se bucure de iubire, să nu știe să o primească sau cum și când să o ofere, explică specialistul.

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Deficiențele patologice în relații: De ce unii oameni nu pot să iubească?.