E socant sa iti dai seama de asa ceva si probabil greu de acceptat, dar e esential sa vrei sa accepti, ca mai apoi sa poti sa te ingrijesti emotional, acolo unde e dezechilibrul. Sa incepi sa ingrijesti copilul ranit din tine si sa te vindeci de suferinta si credinte limitative despre iubire, relatii, afectiune.

Acest text este parte dintr-o scrisoare trimisa unui om drag, pe care am adaptat-o la forma de articol. Este un text despre iubirea in anii maturitatii, sau mai exact ce ii face pe unii oameni sa se simta blocati in acest aspect al vietii lor. Textul are la baza o munca de trei ani de auto-constientizare si incurajeaza pe oricine rezoneaza, sa caute mai departe si eventual chiar, sa se bazeze pe ajutorul unui specialist pentru a intelege mai bine de ce in unele aspecte ale vietii noastre ne simtim neputinciosi, disperati si singuri… Unul dintre cele mai importante aspecte, daca nu cel mai important este iubirea romantica. De ce pentru unii dintre noi iubirea si relatiile intime satisfacatoare sunt un blocaj? Mecanisme – Ce se intampla cand nu iubim si nu suntem iubiti?

Motto: Treaba ta nu este sa cauti iubirea, doar sa cauti si sa gasesti toate barierele din interiorul tau pe care le-ai construit impotriva iubirii. – Rumi

Draga M.,

Haide sa vedem ce s-a intamplat cu acea curgere a apei, ce s-a intamplat pe parcurs? Si o putem face, dupa cum psihologii explica, in felul asta: Ceea ce se intampla cu noi pe de-alungul vietii, mai ales in termeni de inter-relationare romantica (acel aspect foarte important pentru fiecare), e un program complex pe care l-am insusit cand eram foarte mici – in primele luni si primii ani de viata. E socant sa iti dai seama de asa ceva si probabil greu de acceptat, dar e esential sa vrei sa accepti, ca mai apoi sa poti sa te ingrijesti emotional, acolo unde e dezechilibrul. Sa incepi sa ingrijesti copilul ranit din tine si sa te vindeci de suferinta si credintele care te impiedicau sa vezi ca iubirea e posibila, ca poate fi o realitate pentru tine.

Avem fiecare ochelarii sai de cal pe ochi si nici macar nu suntem constienti de acest lucru

Trebuie sa intelegem ca emotiile conteaza in copilarie si ele impreuna cu mintea, formeaza mai apoi un „mind-set”, o grila de interpretare a realitatii format din credinte, sistem de valori, frici, convingeri, etc. Avem fiecare ochelarii sai de cal pe ochi si nici macar nu suntem constienti de acest lucru.

Asadar, acest program complex nu are legatura cu ceea ce proiectam noi acum, gandindu-ne la ce fel de relatie am avut cu ai nostri, nu e ceea ce ne inchipuim ca fiind o „relatie buna” cu parintii (te-au hranit, au fost cat de cat acolo, te-au sprijinit sa mergi la scoala, s.m.d.); programul nu are legatura cu asta - are legatura cu emotiile pe care ti le trezea legatura ta cu „mami” sau cu „tati”, sau cine te ingrijea: „Te simteai in siguranta in preajma lor? Te faceau sa simti ca tu contezi pentru ei sau doar ei si problemele lor pareau sa conteze? Puteai sa le vorbesti orice? Te alinau cand iti era frica sau cand plangeai, sau incercau sa te opreasca?” Sa stii ca acestea sunt genul de intrebari pe care oamenii abia in generatia noastra invata sa si le puna.

„Copiii foarte mici pot intelege emotiile, nu pot intelege cuvintele. In primii ani de viata nu intelectul este cel care se dezvolta, ci emotiile.” - Dr. Menis Yousry in articolul “Toate limitarile noastre sunt emotionale. Aceasta este cheia. Daca incerci sa devii mai bun, sa te schimbi folosind mai mult intelectul, nu va functiona”

Iar cand suntem mici se formeaza acel dezechilibru primar care ne afecteaza curgerea prin viata in anumite aspecte – si sigur, cel mai important si dureros aspect… relatiile romantice. Ce energie sa mai curga prin tine? Functionezi dupa un program si nu poti sa vezi in afara lui. Programul invatat prin relatia emotionala cu primii oameni din viata ta si intamplarile de atunci este blocajul.

"Cu mult inainte sa putem intelege cuvintele si limbajul, noi intelegeam vibratii. Intelegeam lumina si intunericul, intelegeam absenta si prezenta, stiam cand ne simteam iubiti si cand nu ne simteam iubiti." - Lisa A. Romano - life coach, in meditatie pentru a te ajuta in inabilitatea de a iubi.

Nu vedem lucrurile asa cum sunt. Vedem lucrurile asa cum suntem noi. - Anaïs Nin

PROGRAMUL

Programul e compus din emotii puternice nealinate, neintelese si ganduri subconstiente care au format mecanisme de aparare pe care le-am formulat pentru a explica ce ti se intampla, ce simteai si iti facea rau, si te dezorienta in comportamentul adultilor din jur. Si asa ramanem blocati in timp, blocati emotional in momentele din copilarie care ne-au ranit.

Trebuie sa atrag atentia ca acele legaturi inter-umane primare care au creat un blocaj uleterior, in anii maturitatii in ceea ce priveste relatiile noastre intime, au dezechilibrat in primul rand relatia pe care o ai tu cu tine si asta e cel mai grav, pentru ca invatam sa ne purtam cu noi prin oglinda felului cum se poarta cei din jur cu noi. Asta se intampla cand suntem mici, avem nevoie de confirmari, de validare, de ingrijire. Daca nu le primesti, nu stii sa ti le dai nici tu si nu stii sa dai nici unei alte persoane. Cum am putea sa stim, daca niciodata nu am invatat asta, daca nu am primit acea grija? Si apoi ne transformam in adulti dezorientati, care credem ca nu meritam iubire, cu ganduri ca nu mai vrem sa existam…

Mecanisme – Ce se intampla cand nu iubim si nu suntem iubiti?

"Prezentul devine o reconfirmare continua a trecutului." - foto din timpul trainingului bazat pe teoria atasamentului, sustinut de Kent Hoffmani la Bucuresti in mai 2016

MATURIZAREA

Maturizarea inseamna sa indraznim sa vedem ca viata si lumea e cu mult mai vasta decat ne-am lasat noi sa o traim pana acum! Incearca sa iti identifici programarile… eu stiu… la mine era ceva de genul (pe scurt) „oamenii pe care ii iubesc pleaca” si „nu sunt in siguranta” si… „cei pe care eu ii iubesc nu ma vad” sau „nu le pasa de mine” (asa explica mintea mea disconfortul emotional de atunci si cu aia ramai, inconstient pentru urmatorii zeci de ani :(( + strategii psihologice {cum ar fi sa fii exagerat de bun ca sa demonstrezi inconstient ca vrei iubire} pentru a face fata unor astfel de realitati sau mecanisme de aparare impotriva durerii lipsei de conexiune emotionala cu cei dragi). Cand ne indragostim, ne indragostim inconstient de oameni care ne reconfirma aceste "adevaruri" din capul nostru si practic, nu facem decat sa retraim trauma initiala la nesfarsit.

Dar daca te trezesti, incepi sa te uiti incet-incet in jur si incepi sa vezi si altceva si sa „scrii” noi realitati in capul tau, de data asta constient, fiindca iti dai seama ca nu mai vrei sa crezi asa ceva. Dar trebuie sa vezi intai..

Eu am invatat la modul dur lucrurile astea, trezindu-ma in relatii care imi reconfirmau emotiile primare cele mai ingrozitoare (dezechilibrul atrage dezechilibru), dar fiind in acelasi timp un om foarte auto-constient, am ajuns sa fac singura niste observatii sau sa fiu receptiva la observatii pe care le-au facut psihologi, cercetatori, etc. sau care exista in spiritualitate.

Sa stii ca de cate ori am trecut printr-un proces de intelegere, am simtit mereu nevoia imposibil de reprimat sa impartasesc cu tine ce se intampla, si cum e procesul si am mai simtit ca vreau sa iti spun… sa nu iti fie frica!!

Si da, usor, usor sa deblocam nodurile astea ale curgerii prin viata… De data asta nu pentru un scop final disperat de a obtine si a trai ceea ce a lipsit toata viata, sau din credinta ca ar fi ceva stricat sau in neregula cu noi (pentru ca nu e)… ci din simpla curiozitate: Oare cum ar fi daca?......... <3

Iulia

Foto homepage si int. art: Pixabay


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Mecanisme – Ce se intampla cand nu iubim si nu suntem iubiti?.