Bunul samaritean contemporan

12:06, 9 Iunie 2014 publicat în Psihologie38 share-uri

Lumea in care traim astazi se confrunta cu niste contradictii ciudate. Cu toate ca nicicand nu am fost mai bine interconectati si informati, ne simtim tot mai singuri si mai nesiguri. Cu toate ca reusim tot mai usor sa ne indeplinim dorintele, devenim parca mai apatici si mai nemultumiti.

de ARMINDA ARSOI - Expert Garbo

www.arminda.ro

Citeste si:
Papa Francisc - discurs impresionant la Conferinta TED! Cele mai...
Papa Francisc - discurs...

____________

Bunul samaritean contemporan

Lumea in care traim astazi se confrunta cu niste contradictii ciudate. Cu toate ca nicicand nu am fost mai bine interconectati si informati, ne simtim tot mai singuri si mai nesiguri. Cu toate ca reusim tot mai usor sa ne indeplinim dorintele, devenim parca mai apatici si mai nemultumiti. Fiinta noastra, cea in care salasluieste fericirea, se pierde si se dizolva parca printre toate cele ce trebuiesc facute, stiute, consumate, share-uite.

Si totul se desfasoara rapid. Comunicarea noastra cu ceilalti trebuie sa fie clara si succinta, preferam mai degraba imagini, pentru ca fac cat 1000 de cuvinte, poate insotite de niste texte scurte dar pline de semnificatii. Implicarea noastra sociala se desfasoara in special prin like-uri, uneori daca “chiar merita”, share-uri, iar daca e o cauza cu adevarat nobila, prin semnarea unei petitii.

Citeste si:
5 activitati simple care ne pot transforma viata intr-un festival
5 activitati simple care ne...

Putem sa ne chat-uim, sa ne veselim, sa ne relaxam si sa ne iluminam, toate la numai un click distanta. Devenim cu totii niste buni samariteni in pauza de cafea sau atunci cand avem cel mai putin chef de lucru.

Implicarea noastra sociala virtuala ma duce cu gandul de experimentul “bunului samaritean” din psihologia sociala a anilor ‘80.

Parabola cu acelasi nume, poate ca v-o amintiti, ne prezinta un preot, un levit si un samaritean care se intalnesc in calea lor cu un om ranit. Preotul, cat si levitul, oameni ai religiei, trec nepasatori pe langa omul ranit. Un om simplu insa, locuitor al Samariei, este singurul care se opreste si ii oblojeste ranile celui rapus de la marginea drumului.

In 1978, doi psihologi, J. M. Darley si C. D. Batson s-au intrebat care este samburele de adevar din care s-a nascut aceasta povestire si au conceput un experiment menit sa explice comportamentul altruist al oamenilor, si cauzele numeroaselor cazuri de crime la drumul mare in care martorii trecatori nu interveneau.


Cercetatorii si-au propus astfel testarea a trei ipoteze:

  1. Persoanele mai religioase sunt mai inclinate sa manifeste un comportament altruist decat laicii.
  2. Persoanele grabite ii vor ajuta in mai mica masura pe ceilalti.
  3. Persoanele care sunt religioase pentru un castig personal vor ajuta in mai mica masura decat cei care sunt religiosi pentru un scop spiritual si o intelegere personala a sensului vietii.

Studiul a avut ca subiecti studenti la teologie. Au fost create mai multe conditii experimentale, studentii fiind rugati fie sa se grabeasca pentru a ajunge la o anumita destinatie, fie sa ajunga la o destinatie, fara presiunea timpului iar scopul destinatiei a fost fie tinerea unui discurs despre “Bunul samaritean”, fie un discurs despre procedurile unui seminar.

Foto homepage: Umanitarism, Shutterstock

Foto int: Bunul samaritean, Shuterstock


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri