Trup versus dorinta

Si totusi el, acelasi trup, trupul acesta, devine de neinteles pentru el insusi, pentru cei din jurul sau. Totul se cufunda peste el intr-un mister total si negru cand observa ca nicio sedinta de frumusete high-class, nicio melodie divina din lume, niciun rasarit blond-roscat iesit din apa, nici toate valurile inspumegate ale marii udand nisipul si gadiland picioarele, nici cea mai delicioasa satisfactie a razbunarii, nici bucuria de a descoperi ca natura devine dintr-o data verde, cruda si vie, nici placerea de a fi putut ierta, nimic nu ii poate turna vreo lumina si flacara mai vie in privire, nimic nu ii face carnea mai fierbinte si mai rece in acelasi timp, nimic nu ii poate face sa-i curga sangele mai nebuneste prin vene, nimic nu il ajuta sa isi gaseasca din nou sufletul aproape de el, nimic nu vine cu mai mult extaz si agonie.... decat secunda magica de iubire. La fel cum nimic nu-l seaca mai mult de energie decat secunda chin de dupa secunda magica care pleaca...

Cel mai bine si mai aproape de viata, de simtire, de traire, de omenesc si cel mai departe de monotonie, de singuratate, de neimplinire este pentru trupul asta atunci cand se simte iubit. Doar atunci imi multumeste ca am reusit, am reusit sa-i aduc sufletul inapoi. Iar cel mai mult il doare – si atunci trupul isi simte sufletul precum o rana deschisa - cand intelege ca nici iubirea asta scurta nu ii poate sterge amintirea, dorul de aceeasi iubire mare, veche si noua, poate de o alta, poate de aceeasi... Si atunci trupul acesta imi cere mie, mie!, sa ii redau sufletul inapoi. Iar eu ii promit. Il mint ca in curand. Cat mai curand...

Dana Negoita

Foto 1: Hepta.ro

Garbo

Ultima actualizare: 9 Septembrie 2020 @ 03:09

• 
• 

Mai multe despre Garbo