Suntem in criza de orice. De timp, de ani, de liniste, de repaus, de viata, de iubire, de impacare, de taceri si de cuvinte. Suntem vesnic in criza de bani. In criza cu noi insine si cu valorile noastre. In criza cu cei din jur. In criza cu iubirile si perspectivele noastre de fericire. Suntem in criza cu visurile noastre. Suntem in criza cu sperantele noastre. Suntem in criza de prietenie.

Oameni noi. Cunostinte cu care savurezi o cafea. Mamici pe care le cunosti la scoala copilului tau. Un amic de-al amicului tau. Barbatul cu care ai luat cina o data sau de mai multe ori. Noul vecin din cartier sau chiar administratorul de bloc. Prietene de-ale prietenelor tale cu care ai impartit spatiul si notele muzicale dintr-un club. Partenerul de afaceri. Colegii de serviciu. Cel mai bun prieten din copilarie. Rude prin alianta. Amici. Cunostinte. Strangeri de maini. Momente de vulnerabilitate. Singuratate. Dorinta de comunicare. Clipe scurte de confesiune. Cateva lacrimi in coltul ochilor. Apoi sfortarea de a-i retine numele, incercarea timida de a-i cere numarul de telefon unei persoane despre care crezi ca ti-ar putea fi prietena pe viitor. Promisiunea ca va veti mai intalni si data viitoare la un suc, la un pahar de vorba...

Trebuia, trebuie sa o suni pe Mara, prietena ta din copilarie, prietena ta de o viata, i-ai promis... o sa-ti aduci aminte data viitoare... acum trebuie sa prinzi deschis la banca unde se platesc creditele. Si din nou jobul, responsabilitatile, familia, copiii, sotul, curatenia, alergatura in stanga si in dreapta, tratamentele de infrumusetare, orele peste program, trainingurile solicitante, odihna si somnul ca doar nu esti de fier si prea putin, uf si of, prea putin timp pentru toate, prea putin timp pentru tine... Si din nou te intrebi... de ce nu prieteni noi... Si din nou iti raspunzi... abia ai timp sa ii pastrezi pe cei vechi... Si cine mai are nevoie de prieteni cand iti esti singura cea mai buna prietena?

Suntem in criza de orice. De timp, de ani, de liniste, de repaus, de viata, de iubire, de impacare, de taceri si de cuvinte. Suntem vesnic in criza de bani. In criza cu noi insine si cu valorile noastre. In criza cu cei din jur. In criza cu iubirile si perspectivele noastre de fericire. Suntem in criza cu visurile noastre. Suntem in criza cu sperantele noastre. Cu tot ce aveam mai bun si tot ce poate fi mai bun in noi. Suntem in criza cu prieteniile noastre... Si viata trece oricum, cu noi, fara noi, pe langa noi, cu noi in ea, pe langa ea. Viata trece oricum, oricum am face noi sa ne fie bine in ea. Putini mai sunt cei care cred in prieteniile adevarate, flori rare pe care le agati in piept o data in viata si le culegi pentru tot restul vietii. Prieteniile sunt din ce in ce mai des de conjuctura, sunt doar pentru a impartasi un concediu intre niste cupluri, pentru ca asa trebuie, pentru ca asa se cuvine, pentru ca asa zisa prietenie dureaza de o viata, de ani buni, pentru ca nu mai ai timpul, rabdarea, bunavointa sau dispozitia de a stabili legaturi durabile cu niste persoane pe care abia le-ai cunoscut.


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri