24 Februarie 2022 publicat în Lifestyle 66 share-uri

Pentru toate reușitele sale ca primă femeie în parașutism, Smaranda Brăescu merită toată aprecierea și recunoașterea românilor. Astfel, cu ocazii Lunii Femeii, aducem în atenție româncele remaracabile care au contribuit cu realizări importante de-a lungul istoriei.

Smaranda Brăescu este prima femeie cu brevet de parașutist din România, recunoscută pentru curajul său și performanțele sale unice în România. Ea a devenit campioană europeană la parașutism în 1931, iar în 1932 a fost proclamată campioană mondială.

Smaranda Brăescu s-a născut pe 21 mai 1897 în județul Galați, iar ulterior a absolvit Universitatea de Arte din București, secția Artă Decorativă și Ceramică. Primul salt cu parașuta l-a realizat la 31 de ani, de la înălțimea de 600 de metri.

Trei ani mai târziu, Smaranda Brăescu a câștigat titlul european la parașutism și realizând un record mondial, sărind de la înălțimea de 6.000 de metri. Pentru succesul obținut pe 2 octombrie 1931, Smaranda Brăescu a fost decorată de către regele Carol al II-lea cu Ordinul Virtutea Aeronautică-clasa Crucea de Aur.

Prima femeie parașutist din România

Datorită pasiunii sale pentru parașutism și a realizărilor unice pe care le-a adus României în perioada interbelică, Smaranda Brăescu era alintată drept „Regina Înălțimilor”.

În 1932, prima femeie parașutist a României a obținut recordul mondial în Statele Unite ale Americii, doborând toate recordurile de până atunci. Mai mult, Smaranda Brăescu a participat ca voluntar în cel de-al doilea război mondial, pe ambele fronturi.

În prezent, o stradă din sectorul 1 al Capitalei îi poartă numele. Pentru toate reușitele sale ca primă femeie în parașutism, Smaranda Brăescu merită toată aprecierea și recunoașterea românilor. Astfel, cu ocazii Lunii Femeii, aducem în atenție româncele remaracabile care au contribuit cu realizări importante de-a lungul istoriei.

Citate Smaranda Brăescu

Într-un interviu acordat ziariștilor, Smaranda Brăescu a spus că nu îi este teamă de moarte și că săriturile sunt pentru ea „salturi în nemărginime”.

"Ești curios să știi, ce senzații stranii am, când mă aflu suspendată în nemărginire, între cer și pământ? Ar trebui o atentă și meticuloasă notație psihologică, care să înregistreze clipă cu clipă, sbuciumul și frământarea mea intimă. Cu două zile înainte, sunt prada unei stări de spirit particulare. Nu se poate descrie. Se simte. În sfârșit, am ajuns pe stadion. Mecanicii mi-aduc parașuta. Trebuie s-o aranjez. Îmi tremură tot corpul, dar mâna lucrează calmă, liniștită, cu precizie matematică, cu calcul științific. Când m-am urcat în avion și când se îndepărtează de pământ, am nervi. Sâcâitori, enervanți. Avionul face câteva viraje. Căutăm locul prielnic pentru săritură.

Ei bine, se întâmplă atunci un fenomen surprinzător, a cărui taină n-am reușit încă s-o descifrez. Nervii înghiață. Nerăbdarea se risipește. Starea aceea particulară se pierde în înălțimi… Intervine calmul. Lucrez cu atâta tact și cu atâta sânge rece, încât, mai târziu, în ceasurile mele de insomnie și de meditație, mă minunez singură. Dar, iată, am ieșit din cabina avionului. Cu o mână crispată, cuprind bara rece, mă uit în jos, privesc terenul, privesc altimetrul, care indică înălțimea, fac o rugăciune mută… și-mi dau drumul. Din momentul în care mă arunc și până când se deschide parașuta, trec prin cele mai grozave chinuri. Mă întreb înfrigurată: - Se deschide ori nu se deschide? Două alternative: moartea sau viața. Secundele mi se par ceasuri. Inima îmi stă în loc. În sfârșit, simt o scuturătură puternică. Parașuta s-a deschis! Nu-ți poți închipui, câtă dragoste porți în aceste momente pânzei aeriene, care te-a salvat! Mă uit în jos, mă uit în toate părțile. Se aud : murmurul mulțimii, aplauzele, muzica. La 100 metri deasupra pământului, trec prin al doilea sbucium. Simt că vin prea repede. S-ar putea să cad sdrobită în țărână.

Nu mi-e teamă de moarte, m-ar durea o invaliditate, dar m-ar chinui mai greu insuccesul…”(Sursa: https://ro.wikipedia.org/wiki/Smaranda_Br%C4%83escu)


Pasiunile mele eterne sunt scrisul, cititul și comunicarea. Îmi place să mă exprim prin scris la fel de mult cum îmi place să am o discuție reală, autentică cu cineva. Mă bazez pe emoții în orice domeniu aș activa și cred...

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri