12:04, 15 Aprilie 2020 publicat în Lifestyle2968 share-uri

De ce, in traditia crestina, ouăle de Paști se vopsesc în roșu mai mult decât în orice altă culoare?

“Hristos a înviat!”

“Adevărat c-a înviat!”

Citeste si:
14 iunie - Sfântul proroc Elisei, succesorul în har al sfântului...
14 iunie - Sfântul proroc...

Și creștinii ciocnesc ouăle roșii și colorate de Paști mărturisindu-și credința și împărtășind un simbol milenar, unificator, comun, simbolul Învierii Domnului: oul roșu. Nu degeaba se crede în tradiția populară românească că oul roșu de Paști trebuie să se afle neapărat pe fiecare masă și în fiecare casă creștină de Paști, el sfințind locul, comemorându-l pe Iisus și aducând un pic din semnificația acestei mari Sărbători în inimile tuturor. De asemenea, se mai spune că cei care ciocnesc ouă roșii în ziua de Paști se vor întâlni și pe lumea cealaltă...

Tradiția creștină a vopsirii ouălor de Paște este una străveche, unii istorici fiind de acord că ea datează încă de pe vremea primilor creștini din Mesopotamia, iar alții susținând că obiceiul a luat naștere în vestul Europei în timpul Evului Mediu. Explicația pentru cea de-a doua teorie este una cât se poate de simplă: în această zonă a Europei, creștinilor le era interzis să consume ouă în timpul postului (ceea ce a rămas valabil și în ziua de azi la creștinii ortodocși), urmând să consume imediat ce postul se încheia și începea sărbătoarea Paștelui.

Citeste si:
Sfanta Irina, cea plina de pace si mangaiere - 5 Mai. Despre viata...
Sfanta Irina, cea plina de...

Spre exemplu, în Anglia Evului Mediu, există obiceiul ca în sâmbăta de dinaintea începerii Postului Paștelui, copiii să colinde din ușă în ușă pentru a primi ouă. În acea perioadă, ouăle erau considerate un aliment prețios și hrănitor, un adevarat răsfăț culinar. Dar obiceiul colorarii ouălor și dăruirea acestora este în sine unul străvechi, de mii de ani de dinainte de Hristos, fiindcă regăsit îndeosebi la popoarele din Asia, ulterior și din Europa.

Se pare că obiceiul ouălor de Paști a ajuns din Persia în Bisericile creștine grecești din Mesopotamia, apoi în Rusia și Siberia prin intermediul creștinătății ortodoxe. Catolicii romani sau protestanți au adoptat obiceiul de la biserica greacă, iar apoi acesta s-a răspândit în întreaga Europă”, afirmă profesorul sociolog Kenneth Thompson pentru Wikipedia. Obiceiul vopsirii ouălor de Paști ca un simbol al Învierii lui Iisus Hristos a fost adoptat în mod oficial de biserica creștină de rit latin în secolul al XVII-lea.

Nu încape dubiu că decorarea ouălor de Paști este un obicei antic, cercetătorii descoperind în Africa ouă de struț decorate datând de acum 60 000 de ani. Mai mult, conform Wikipedia, în Egiptul și Mesopotamia antică, ouăle deja erau asociate cu ideea de moarte și de reînviere, dar și cu cea de regalitate. De aceea, mormintele de acum 5000 de ani ale vechilor egipteni și sumerieni erau împodobite cu reprezentări din aur și argint ale ouălor de struț.

Încă din cele mai vechi timpuri, în multe culturi ale lumii, chiar și în cele necreștine, oul reprezintă un element sacru, un simbol al fecundității, al fertilității, al renașterii, dar și al unui nou început și al unei noi vieți. Babilonienii credeau că zeița Astarte s-a născut dintr-un ou imens căzut în apele Tigrului Eufrat, egiptenii antici credeau că soarele răsare dintr-un ou, culturile asiatice percepeau oul ca pe un simbol al primăverii și al transformării naturii, iar grecii antici vedeau în ou un simbol al zeiței mama, al fecundității și al maternității. De mii de ani, iranienii obișnuiesc să decoreze ouăle de Nowruz, Noul An Iranian care pică la echinocțiul de primăvară, iar chinezii dăruiesc ouă roșii ca simbol al norocului.

Foto: By Hellomatas /Shutterstock

Mai mult, sunt anumiți istorici care susțin că obiceiul vopsirii ouălor de Paști ar avea origini păgâne și este asociat cu o zeitate a luminii și a fertilității, fiind preluat și asimilat ulterior de creștini.

“Mulți savanți consideră că obiceiul ouălor de Paști își are originile într-un festival anglo-saxon care o celebra pe zeița Eastre și venirea primăverii, ca simbol al reinvierii naturii după iarnă”, declara Carole Levin, profesor de istorie în cadrul Universității din Nebraska, pentru revista Time. “Unii misionari creștini sperau că celebrarea sfintelor zile ale creștinătății în același timp cu festivalurile păgâne vor încuraja convertirea, mai ales dacă unele dintre simboluri erau și ele transferate. Ouăle erau parte din celebrarea lui Eastre. Se pare că ouăle erau consumate în timpul festivalului și probabil că erau îngropate și în pământ pentru a încuraja fertilitatea.”

Ouăle de Paști au cu siguranță o semnificație interesantă, ele simbolizând mormântul gol al lui Iisus Hristos. Roșul ouălor simbolizează sângele vărsat de Mântuitorul Iisus, patimile și suferințele lumești prin care a trecut în momentul crucificării, dar și viața de după toate acestea, învierea, speranța, posibilitatea mântuirii pentru fiecare din noi și a unui nou început.

Foto: By Vitaliy Krasovskiy /Shutterstock

De ce se înroșesc însă ouăle de Paști în tradiția creștină și de ce este preferată și astăzi această culoare în defavoarea altora? Sunt folosite și alte nuanțe în zilele noastre, ca element al noului, dar roșul încă rămâne preferatul tradiției deși surse istorice susțin că și vechii creștini din Mesopotamia obțineau de Paște și ouă în nuanțe de verde și galben. Ouăle vopsite în nuanțe de galben, verde, albastru, vorbesc despre primăvară și bucuria reînnoirii și a reînvierii din suflet, iar cele negre ne amintesc de durerea și patimile îndurate pe Hristos pe cruce. Galbenul este și despre lumină și bucurie, verdele despre natură, renaștere și speranța, iar albastrul despre ceresc, infinitate și vitalitate. Roșul ouălor este și un simbol al focului, al purificării, al arderii și al renașterii.

Mai multe legende creștine vin să ne explice de ce ouale de Pasti se vopsesc predominant în roșu. O legendă ne spune că Maica Domnului a venit la crucea fiului sau și a adus cu ea un coș de ouă pentru a cere îndurare de la soldații români. Aceștia însă au luat-o în derâdere și nu s-au lăsat înduplecați. Cu inima frântă de durere, Maică Domnului a căzut în genunchi în fața crucii lui Iisus, iar pe coșul de ouă așezat alături s-au prelins picături de sânge din rănile lui Iisus, înroșindu-le.

O altă legendă ne arată că Maria Magdalena i-ar fi făcut cadou soției lui Tiberiu, marele împărat român, un ou roșu, care simboliza sângele lui Iisus, dar și Învierea acestuia. Se spune că în momentul în care Maria Magdalena a atins ochii bolnavi de orbire ai împărătesei aceștia s-au vindecat, putând astfel să vadă și să mărturisească mai departe despre minunile și Învierea Domnului Iisus. O altă legendă ne arată că în momentul în care Iisus a fost atins de pietre pe cruce, acestea au căzut la pământ și s-au transformat în ouă roșii.

În ziua de Paşti

(de Elena Farago)

Toţi copiii azi se îmbracă
Cu ce au ei mai frumos
Si părinţii lor le cântă
Învierea lui Christos.

Şi la masă ciocnesc astăzi
Toţi copiii cei cuminţi,
Ouă roşii şi pestriţe ,
Cu iubiţii lor părinti.

Toţi copiii azi sunt darnici
Căci ei ştiu că lui Christos,
Îi sunt dragi numai copiii
Cei cu sufletul milos.

Şi copiii buni la suflet,
Azi cu bucurie dau,
Cozonaci şi ouă roşii
La copiii care n-au.

Foto fr si main: By Karavona /Shutterstock


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri