Poveste urata de septembrie

Evident ca nu a existat niciun vinovat mai mare decat altul, ca cei doi si-au asumat frateste vina. Azi asa, maine asa, pana cand cu dat din umeri, nepasare si neimplicare, iubirea lor ca lebada a devenit ratusca cea urata. Nimeni nu a mai stiu cum sa o faca sa-si capete increderea in sine. A devenit slaba, anemica si trista, abia tarandu-si zilele in existenta cotidiana. Nimeni nu a mai vrut-o.

Toti o compatimeau si o priveau cum sta singura si isi plange de mila. Nu vreau sa va spun deznodamantul idilei de septembrie, dar vreau sa ma asigur ca ati priceput morala: luptati si tineti cu dintii la ceea ce aveti. Pastrati si intretineti iubirea si nu lasati sa plece asa usor ceea ce vine atat de greu in viata! Nu sugrumati cu propriile maini iubirea! Lasati-i sansa de a nu se transforma in cea mai urata poveste de viata!

Dana Negoita

---

---