Dacă pe mine nu mă interesează ruta ta, de ce mă vrei cu totul pe ea!? Doar pentru că tu ai senzația ca numai așa e Implinire, doar așa e fericire!? Doar pentru că așa se face!?

de Alexandra Șerban

"Viața trece" - aud peste tot în jurul meu. "Ai grijă, fiindcă nu mai e mult!" "ȘI tu, când?! Tu ce ai de gând să faci cu viața ta?" "Nu te așezi și tu la casa ta!?" ...întrebări peste întrebări, cuvinte ce se rotesc în jurul meu… oameni și firesc, firescul lor, nu al meu. Eu doar stau și îi ascult. Și îi privesc. Zâmbesc.

Uneori soarele îmi fuge de pe gene și înserarea mi se lasă pe obraz - e doar o briză și o utopie ce mă scoate din propria fire. Însă știu ca e clar și e normal, normalul meu nu e și al lor!

Nu întotdeauna oamenii au norocul tău/al vostru. Sau poate că norocul tău/al vostru e diferit de norocul meu și atunci drumurile și paternurile nu au cum să ne coincidă. E vorba de timp, de sincronicitate, de ce avem fiecare de făcut în această viață. Ce ne-am asumat înainte de a ne întrupa sau poate e doar o providență divină.

Foto: Alex Linch /Shutterstock

Însă clar e că nu suntem toți turnați pe același patern, nu acum, nu aici, nu în aceste vremuri. Și chiar dacă ar fi așa, eu aș fi excepția, fiindcă mereu am fost excepția de a nu mă plia după forme. De a nu mă supune regulilor. De a mă răzvrăti dacă am fost nevoită să fac la fel ca toți.

Nu îmi place. Nu e felul meu. Felul meu e de a fi cum vreau să fiu eu, altfel, de a crea și a mă bucura de viață și culoare, de pasiune și transformare.

Dar de data asta nu e vorba de plăcut, poate nu e vorba nici macar de alegere. E vorba de viață și drum. Drumul fiecaruia. Rute. Rute ce le avem cu toții de străbătut chiar și atunci când… nu par a duce undeva.

Dacă pe mine nu mă interesează ruta ta, de ce mă vrei cu totul pe ea!? Doar pentru că tu ai senzația ca numai așa e Implinire ori fericire!? Doar pentru că așa se face!?

Dacă deja îți știi destinația și mulțumirea în familie, cu copiii tăi și cu viața ta, eu de ce ar trebui să fac la fel? Crezi că asta e rețeta fericirii!? Sau de ce toate aceste întrebări ce mi le pui?

Întreb. Întreb și eu. Iar raspunsul tau e.....?!

E clar că îți plac întrebările dacă tu ai început să mi le adresezi. Doar că răspunsurile… ei, cu răspunsurile ți-e greu, pare-se… ți se poticnesc undeva între gât... cer și... pământ.

Citește continuarea pe pagina următoare >>>


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Vezi-ți de viața ta ca eu îmi văd de a mea.