Sunt doar eu și îmi sunt de ajuns. Nu sunt perfectă. Sunt doar eu. Am luat decizii proaste la viața mea, am făcut cele mai idioate alegeri și totuși asta sunt. Iată-mă! Aici! Acum! Cu cicatrici pe suflet, cu noaptea neagră a gândurilor, cu diminețile senine ce au răcorit sufletul meu.

Către tot ceea ce sunt azi, aici, ca femeie. Pentru tot ceea ce am devenit, pentru tot ceea ce m-a creat. Mă înclin în fața vieții, a obstacolelor, a alegerilor greșite sau nu - ele sunt eu. Și nu aș fi azi aici fără tot ceea ce m-a construit. Așa că merit. Merit să îmi spun că merit. Așa cum fiecare dintre voi merită să își spună asta. Sunt doar eu. O femeie! Iar prin această privire către mine însămi și prin această rugă intrinsecă pentru mine și tot ceea ce sunt împărtășesc cu voi. Onoarea de a fi. Aici. Acum. Eu. Femeie.

Sunt doar eu și îmi sunt de ajuns. Nu sunt perfectă. Sunt doar eu. Am luat decizii proaste la viața mea, am făcut cele mai idioate alegeri și totuși asta sunt. Iată-mă! Aici! Acum! Cu cicatrici pe suflet, cu noaptea neagră a gândurilor, cu diminețile senine ce au răcorit sufletul meu.

Am spus cuvintele cele mai nepotrivite și am fost lipsită de tact. Diplomația niciodată nu m-a caracterizat. De multe ori chiar fără să realizez, cuvintele mele au tăiat în carne vie, fără să fi avut măcar această intenție.

Foto: By YuriyZhuravov /Shutterstock

Fiindcă îmi place adevărul. Spus și auzit. Brusc și total. Așa cum îmi place să trăiesc. Total. Și să ard până la capăt. Nu cu jumătăți de măsură.

Am spus cuvinte greșite și totodată, da, le-am spus și pe cele mai potrivite- fiindcă asta sunt. Și recunosc. Iar cine nu m-a înțeles și nu m-a crezut a rămas în urmă sau s-a dezis de mine. Am suferit. Apoi mi-am dat seama că tot ce are rost nu te încarcă și nu te face să suferi. Restul… e nimic.

Nu am de ce să îi las lângă mine pe oameni care se îndoiesc de ceea ce eu sunt și mi-s. De oameni care se îndoiesc când spun adevărul preferând minciuna în locul lui.

Da, nu-mi plac destule din ceea ce am făcut, însă toate le-am făcut pentru că asta sunt. Am iubit oamenii greșiți, m-am deschis cu toată inima, sufletul și mintea către cei prefăcuți, m-am încrezut în oameni care nu meritau și totuși, aici, tot eu sunt, acum. Doar prin adevărul a ceea ce sunt, am putut merge mai departe.

Și dacă aș avea șansa să o iau de la capăt, nu aș schimba absolut nimic. Cum și de ce nu? Fiindcă asta sunt. Altceva nu aș putea fi și nici nu vreau. E suficient și așa cum zicea și Eliade: <>

Sunt destule lucruri bune a ceea ce sunt, a ceea ce mă caracterizează. Sunt destule lucruri bune de spus despre mine. ȘI totuși ele nu sunt de spus. E doar nevoie să privești dincolo de imperfecțiuni pentru a vedea ceea ce e corect. Și pentru a cunoaște un om e nevoie să fii acolo, aproape, ori în împrejurări la limită. În tristețe și în bucurie.

Dacă nu poți face asta atunci… e doar pierderea ta. Sunt cea mai bună variantă ce pot fi. A mea. SUNT EU. Și azi e ziua când m-am recunoscut.

* Un articol de Alexandra Șerbanviatanevindeca

Foto homepage: By SimonVera /Shutterstock


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Așa sunt eu. Și mă iubesc pentru ceea sunt! CONȘTIENTIZARE.