ghid pentru o viaţă împlinită

Plimbă-te cu mine

Mi-era frică. Mi-era curiozitate. Anii ne depărtaseră și totuși, uneori, brize cu tine se aninau de genele și de zulufii mei… mi-era dor.

de Alexandra Șerban

Se termina un august de cuptor și toamna cu scârțâit de frunze roșie îmi întinsese înainte covorul de primire.

Mi-era frică. Mi-era curiozitate. Anii ne depărtaseră și totuși, uneori, brize cu tine se aninau de genele și de zulufii mei… mi-era dor. În această toamnă însă, dorul meu rătăcitor te făcu să mă cauți. Doar că acum tu nu mai erai singur, iar mie mi-era dor de tine, de îmbrățișările tale, de nopțile noastre... și mi-aduceam aminte ce urât ne despărțisem, iar acum reveniseși… poate doar pentru a ne rescrie într-un mod armonios finalul!?…

"Plimbă-te cu mine" - ți-am zis într-o zi și de acolo…. s-a reaprins totul. [..] Ne e dor de îmbrățișări, de zile pline cu soare în care ne ținem de mână, de oameni dragi sau poate doar de amintiri ce s-au dorit a fi iubiri pătimașe, pasionale, pline de viață, de care avem nevoie acum în prezent tocmai pentru a ne readuce la viață și reaprinde de viață.

Foto: fresher /Shutterstock

Știm în ce intram: că drumul e închis într-un sens. Că dincolo cineva așteaptă poate un alt început și noi baricadăm pentru un timp firescul. Însă cine știe ce e acest firesc?!

Ne îmbătăm cu apă rece, vrem nou și vrem vechiul totodată, doruri, doruri peste doruri, frici de singurătate, ideea unui “poate” așteptând înfrigurat într-un octombrie roșu și cambrat în soarele cu dinți.

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Plimbă-te cu mine.


Iţi place să scrii?

Daca iti place sa scrii, trimite-ne pe adresa office@garbo.ro articolele tale.
Cele mai bune dintre ele vor fi publicate.