ghid pentru o viaţă împlinită

Dacă aș fi fost tu...

Dacă eram tu, nu mă mai uitam înapoi. Mă păstram în gânduri și amintiri, în poze ascunse-n albume, în acorduri de piese ce-mi aduceau aminte de tine, de noi, de mine.

de Alexandra Șerban

Veniseși, plecaseși; întrebări, răspunsuri ascunse printre frunzele toamnei și recele dimineților de septembrie.

Miroase a cafea băută în doi, a priviri atârnate în fularele moi și în atingerile calde ale serilor răcoroase ce numerotează alergarea nesătuală a timpului- ÎMPLINIRI. Am întrebat și am aflat. M-am retras și viața înspre mine a venit alergând și dăruindu-mi-se! Te-am aflat, te-am ascultat, nu mi-a mai păsat.

M-am acoperit cu gândurile roșiatice și muștar ale acestei toamne. Am crescut, m-am mai destrămat puțin cu tot cu naivitatea mea caracteristică, am plâns când soarele m-a sărutat și tu te-ai bucurat încâlcîndu-ți degetele printre zulufii mei roșcați și înspăimântați de atâta pasiune cât în ei au adunat. Azi la pieptul tău m-am aciuiat.

Foto: Impact Photography /Shutterstock

Dacă eram tu, nu mă mai uitam înapoi. Mă păstram în gânduri și amintiri, în poze ascunse-n albume, în acorduri de piese ce-mi aduceau aminte de tine, de noi, de mine.

Oprește-te și nu mai caută!

Păstrează-mă în sângele ce îți va pulsa mereu în vene, chiar dacă peste ani cineva nou poate va intra în viața ta, iar eu nu voi fi decât amintirea dintr-o toamnă - a ta, a noastră, pe care am privit-o strângându-ne în brațe și pășind unul lângă altul cu atâta mulțumire și calm.

Cine să ne mai măsoare amândurora dubiile? Cine să ne fi pus atâtea întrebări dacă nu noi doi unul altuia!?

Și mi-am dat seama că fără tine nu aș fi cunoscut toate emoțiile ce se izbesc acum în pereții interiorului corpului meu, fără tine știu că nu aș fi privit înapoi cu această lumină caldă și blândă de toamnă, fără tine… acum… nu știu ce m-aș fi făcut căci anul acesta a fost atât de tensionat până în momentul în care ne-am (re)cunoscut.

Și spui toate aceste adevăruri mărunte care mă fac să mă simt plină de viață și îmi pare că ești atâta de aproape când mă privești chiar și de la depărtare, în fiecare dimineață când pleci spre job. O siguranță ce nu mi-am dorit-o și culmea spre care mereu am tânjit.

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Dacă aș fi fost tu....


Iţi place să scrii?

Daca iti place sa scrii, trimite-ne pe adresa office@garbo.ro articolele tale.
Cele mai bune dintre ele vor fi publicate.