12:10, 20 Octombrie 2017 publicat în Lifestyle 533 share-uri

Atunci cand te-ai spart in cioburi nu ai inteles ca de acum, recladit din cioburi, lumina ta se vede si mai puternica din interior. Esti un lut caruia nu i-a fost frica sa se fisureze pentru a-si arata lumina. Intelegi asta? Intelegi de ce ai fost capabil?

de Alexandra Serban

Azi nu e despre mine. E despre noi, fiecare in parte, noi: tu si eu, eu si el, el si ea… si frica noastra de a iubi, a tuturora. Si de unde aceasta frica?

Citeste si:
Psihologia culorilor: Proprietățile psihologice ale celor 11 culori...
Psihologia culorilor:...

Fiindca am dat totul la un moment dat si nu a mai ramas nimic. Ne-am golit prea mult atunci, am sperat prea mult atunci, am visat prea colorat si stralucitor si am devenit atat de usori ca un vas de portelan. Si ne-am spart in mii de cioburi cand nu ne asteptam decat a zbura si in loc, am fost azvarliti.

Poc! Crac- a facut la unii. AM ramas fara aer.

Citeste si:
COPACUL  - o carte pentru copii, un manifest pro natură
COPACUL  - o carte pentru...

Frica noastra ancestrala de a muri. Si atunci, cand nu am fost iubiti cum am iubit, pe buna dreptate ca am simtim cum ne dezintegram. Tu cum te-am simtit? Era momentul cand se destrama o lume. Lumea ta. Cea creata de tine, sperantele tale, visurile tale, asteptarile tale, felul tau de a percepe.

Foto: Alexandra Lande /Shutterstock

Acum cine mai stie sa lipeasca la loc toate acele bucatele? De atatea forme si marimi… Ne-a durut. Ne-am simtit tradati, manipulati, luati de fraieri, pangariti cu voia noastra, prostiti doar ca urmare a faptului ca am simtit un pic mai mult, un pic mai adanc, un pic mai curat si am aratat asta lumii, lui, ei, celuilalt. Si am invatat de atunci ca nu e bine. Suntem raniti. Doare.

Am vrut sa dam totul pentru a crea totul si am creat in schimb... nimic. Ne-am transformat in nimic. Si ne-am promis sa nu mai simtim, fiindca iubirea doare, te despoaie, te face mic fiindca tu l-ai lasat pe un celalalt sa devina mare, proiectand asupra sa ceea ce ai fi vrut, nu ceea ce putea sa iti daruiasca- asa din putinul pe care il avea.

L-ai lasat pe celalalt sa devina mare, Mare asa cum numai sufletul tau stie sa fie, el cu fulgerarile lui- emotiile ce te poarta atat de departe si atata de adanc.

Doar ca atunci cand te-ai spart in cioburi nu ai inteles ca de acum, recladit din cioburi, lumina ta se vede si mai puternica din interior. Esti un lut caruia nu i-a fost frica sa se fisureze pentru a-si arata lumina. Intelegi asta? Intelegi de ce ai fost capabil? Daca nu ai stiut atunci poate ca e timpul sa afli acum.

... inca nu stii?!.. De aceea azi te temi, ti-e frica si groaza ca s-ar putea repeta. Si nu mai vrei. Nu mai vrei sa dai sanse. Nu mai vrei emotii. Risc? Acum? iarasi? pentru cine? Doar tu stii ce ai trait, nu are cum sa fie altfel acum, daca cumva conjunctura e aceeasi, dar persoana e altcineva… nu mai conteaza-- pentru tine e acelasi pattern. Nu mai vrei, ca stii, Experienta ta din trecut iti spune: AI GRIJA! E PERICOL
Pericol de a te juli. Dar tu nu ai cum sa mai fii julit. Ai fost ranit, iar acum e altceva.


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri