In anul 1947 eram in Hue si studiam la Institutul budist de la Templul Bao Quoc, nu departe de templul meu de origine unde locuiam in mod normal. Asta se intampla in timpul razboiului francez din Indochina.

Thich Nhat Hanh este cel mai cunoscut maestru spiritual zen al momentului, pe care noi, aici la Garbo, il iubim mult. Intr-o zi am descoperit aceasta poveste adevarata din viata maestrului si am avut sentimentul acesta, ca am recastigat speranta in Omenire.

Spiritualitate - Intalnirea dintre Thich Nhat Hanh si un soldat francez

In acea perioada, armata franceza ocupase toata regiunea si amplasase o baza militara in Hue. De multe ori auzeam sunetele focurilor de arma dintre soldaii francezi si vietnamezi. Oamenii care locuiau pe coline isi construiserea mici fortarete de protectie. Erau nopti cand satenii se inchideau in case si se baricadau in spatele barajului. Iar dimineta cand se trezeau gaseau corpurile moarte care ramasesera dupa confruntarea din timpul noptii si slogane care erau scrise cu sange pe asfalt. Ocazional, calugarii strabateau potecile mai izolate ale regiunii, dar in afara lor, nimeni nu mai indraznea sa traverseze acea arie. Chiar daca Bao Quoc era situata in apropierea unei statii de tren, aproape nimeni nu risca sa mearga acolo, ceea ce vorbea de la sine!

Templul Bao Quoc - Vietnam (in 2009) via Wikimedia

Intr-o dimineata am plecat de la Bao Quoc pentru o vizita de o luna la templul meu de origine. Era destul de dimineata; roua era inca pe firle de iarba. Intr-o bocea imi duceam roba ceremoniala si cateva sutre. In mana aveam traditionala palarie vietnameza in forma de con. Ma simteam luminos si vesel la gandul ca imi voi intalni profesorul si fratii mei de la manastire, acel templu antic foarte venerat.

Abia trecusem un deal cand am auzit o voce ca ma striga. Sus pe deal, deasupra drumului am vazut un soldat francez care imi facea semn. Ma gandeam ca vrea sa faca haz de mine fiindca eram un calugar. M-am intors si am continuat sa merg pe drumul meu. Dar am avut un imediat un instinct ca de fapt el nu vroia sa rada de mine. In spatele meu am auzit clampanitul cizmelor soldatesti alergand. Poate ca vroia sa ma perchezitionze, poate ca boceaua mea facuta din panza ii parea suspicioasa. M-am oprit din mers si am asteptat. Un tanar soldat, aratos cu o fata subtire s-a apropiat.

„Unde te duci?”, a intrebat el in vietnameza. Din pronuntia sa mi-am dat seama ca este francez si ca nivelul sau de vietnameza era limitat.

Am zambit si l-am intrebat in franceza:”Daca ti-as fi raspuns in vietnameza, ai fi inteles?”

Cand a vazut ca pot sa vorbesc franceza s-a luminat la fata. Mi-a spus ca nu are absolut nicio intentie sa ma perchizitioneze si ca vrea doar sa ma interbe ceva. As vrea sa stiu de la ce templu provii, mi-a spus. Cand i-am spus ca locuiesc la Templul Bao Quoc, a parut interesat.

Apoi mi-a aratat o casa pe o parte a dealului, postul lui de garda si mi-a spus: "Daca nu esti prea ocupat poti veni cu mine acolo ca sa vorbim putin?"

Citeste mai departe despre intalnirea calugarului budist cu soldatul francez >>>


Vizionare placuta

Iti plac articolele Garbo?
Sigur o sa iti placa si pagina noastra de Facebook :)
Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului SPERANTA IN OMENIRE - Atunci cand un soldat intalneste un calugar zen.