, 30 Noiembrie -0001 publicat în Lifestyle 954 share-uri

Un batran statea pe o banca in parc fara ca nimeni sa il observe. Statea nemiscat, tinandu-si insa capul aplecat si holbandu-se la mainile sale...

Citeste o frumoasa poveste care circula pe internet. Te va impresiona cu siguranta si te va face sa te gandesti la darurile nepretuite pe care ni le-a oferit Dumnezeu:

Mainile

Un batran, probabil in varsta de 90 de ani sau mai mult, statea pe o banca in parc fara ca nimeni sa il vada. Statea nemiscat, tinandu-si insa capul aplecat si uitandu-se la mainile sale. Cand m-am asezat langa el, nu mi-a constientizat prezenta si cu cat stateam mai mult, cu atat ma intrebam daca este bine.

Foto: Konstantin Romanov / Shutterstock.com

In cele din urma, nevrand sa il deranjez, insa vrand totodata sa ma asigur ca este in regula, l-am intrebat daca se simte bine. Si-a ridicat privirea, s-a uitat la mine si a zambit. “Da, sunt bine, multumesc ca ai intrebat”, a spus el cu o voce patrunzatoare si senina.

“Domn scump, nu am vrut sa va deranjez, insa stateati aici holbandu-va la mainile dvs si am vrut sa ma asigur ca sunteti bine,” i-am explicat.

“Te-ai mai uitat vreodata la mainile tale?”, m-a intrebat. Vreau sa spun… te-ai uitat cu adevarat la mainile tale? Mi-am deschis palmele incet si am privit fix la ele. Mi-am intors mainile pe-o parte si pe alta, ridicand apoi palmele si coborandu-le.

“Nu, cred ca nu m-am uitat niciodata cu adevarat la mainile mele”, i-am spus in timp ce incercam sa ghicesc unde vrea sa ajunga.

Apoi a zambit si a spus povestea urmatoare: “Opreste-te si gandeste-te un moment la mainile pe care le ai, cum ti-au fost de ajutor de-a lungul anilor. Aceste maini, desi ridate, zbarcite si fara vlaga au fost uneltele pe care le-am folosit toata viata mea ca sa ajung, sa pun mana si sa imbratisez viata. M-au sprijinit si m-au prins cand m-am prabusit pe podea in copilarie. Mi-au pus mancare in gura si haine pe spatele meu. Cand eram copil, mama mi-a spus sa le indoi in rugaciune.

Mi-au legat sireturile la pantofi si mi-au tras cizmele. Au sters lacrimile copiilor mei si au mangaiat dragostea vietii mele. Mi-au tinut pusca si mi-au sters lacrimile cand am plecat la razboi.

Au fost murdare, harsaite si jupuite, umflate si incovoiate. Au fost agitate si neindemanatice cand am incercat sa imi tin fiul nou-nascut. Decorate cu inelul de nunta au aratat lumii intregii ca eram casatorit si ca iubeam pe cineva special. Au scris scrisorile pentru acasa si au tremurat si s-au zguduit cand mi-am ingropat parintii si sotia si mi-am condus fiica la altar.




Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri