Pentru ca meriti iubirea unui barbat disponibil...

Intr-o zi, m-am trezit obosita. Prea obosita. Intr-o zi, m-am culcat cu durerea si m-am trezit cu speranta . Intr-o zi m-am hotarat ca nu mai vreau sa mai fiu cealalta femeie. Pentru ca doare prea mult. Si zi si noapte. Si cand este cu mine. Si cand nu este. Si nu vreau sa mai doara o viata de acum incolo… Pentru ca el se multumeste doar sa primeasca, sa-ti primeasca iubirea, trupul si sufletul, iar tu, tu sa dai tot, tot, tot ce ai in tine. Pentru ca nu vrei ca barbatul vietii tale sa minta, sa insele si tradeze niciodata… dar asta face… chiar daca nu cu tine…

Intr-o zi, mi-am dat seama ce insemna fidelitatea de una singura. Condamnare la singuratate… Intr-o zi, mintea mea a reusit sa intelegea adevarul pe care inima il refuza. Intr-o zi ochii mei mi-au tipat ca pot, ca trebuie sa vad realitatea asa cum este ea. Intr-o seara in care peretii stateau sa ma sufoce de prea multa suferinta, dor, singuratate si frustrare, m-am trezit ca plang cu sughituri. M-am trezit ca imi curge prin vene dorinta de a ma trezi la viata cu adevarat. Intr-o zi m-am saturat sa-i astept sosirea. Stiam ca nu o sa mai vina in ziua respectiva. Ca si in urma cu cateva zile, indatoririle familiale si o femeie mai acaparatoare si mai indreptatita decat mine sa-i solicite iubirea au prioritate. Stiam ca nu am dreptul sa cer mai mult. Pentru el, pentru mine, pentru toti ceilalti, am fost intotdeauna o CEALALTA…

Mi-am dat seama ca nu mai pot duce rolul acest ingrat la nesfarsit. Ca acest cuvant infam –“cealalta” - ma sleieste de tot ce imi doream odata sa inseamne frumos si bine in viata mea. M-am trezit ca ma deranjeaza faptul ca barbatul pe care il consider a fi capabil sa iubeasca o femeie, minte, insala si iubeste o alta. M-am trezit cum fiori de tristete si neputinta ma trec pe sira spinarii cand stiu ca pleaca de la mine pentru a se duce spre casa. Poate ca aici nu il asteapta atat de multa iubire, dar il asteapta o sotie, copii si saruturi de noapte buna…

Iar tu ramai singura in urma lui… in timp ce el pleaca spre un loc pe care il numeste totusi “acasa”. Iar “acasa” al lui este populat de rasete zglobii de copii, de miros de prajituri si de o alta fiinta pe care o considera draga, prea familiara, o prezenta de care nu este inca pregatit sa se desprinda… de care nu va fi niciodata pregatit sa se desprinda… Iar “acasa” al tau nu are nimic din toate astea. Acasa la tine esti singura nu doar fizic, ci si sufleteste.


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Sfarsitul fidelitatii: Cum sa spargi cercul dependentei si sa parasesti un barbat casatorit.