Asa e fiecare weekend de atunci. Tot timpul fac nazuri la mancare, tot timpul sparg sau strica ceva (fara exceptie un ceva al meu, la care obligatoriu tin mult). Intotdeauna se plang de cadouri, vesnic comenteaza legat de ce fac eu, niciodata nu le convine nimic.
Acum o saptamana l-au intrebat pe "tati" de ce sta Maria tot timpul de vorba cu "domnul acela care vine pe la noi". Lui "tati" i s-au marit pupilele si nu sunt sigura ca l-am convins suficient ca am vorbit cu un inginer pentru a ne schimba centrala de apartament. Auzi ce le-a trecut prin cap! Daca aveam amant il aduceam acasa de fata cu ei?
De fata cu sotul meu sunt fantastic de cuminti. Cum intoarce el spatele fac o nazbatie. Cand nu sunt eu de fata tot timpul ii spun un ceva: ca mama face mai bine decat mine, ca eu am facut nu stiu ce treaba rea, ca ii cert (si niciodata nu le-am facut ceva rau, n-am tipat, nu i-am certat).
Probabil ca in mintea lor isi imagineaza ca eu le-am despartit parintii, ca sunt rea, ca sunt mama vitrega din povesti. Dar eu ce vina am?
Va rog sa ma credeti ca nu traiesc decat 5 zile pe saptamana, sau mai bine spus 4 fiindca incepand de vineri imi vine sa-mi iau campii la gandul ca se aproapie weekend-ul si incep iar certurile si supararile. Ce sa le fac sa ii determin sa ma accepte? Nu mai suport sa traiesc asa. Plus ca nu-i pot spune nimic sotului meu fiindca sunt lumina ochilor lui si i-ar fi de neconceput ca pot fi atat de veninosi!
Maria"
Singurătatea doare! Tu o poți vindeca! Campanie pentru susținerea nevoilor urgente ale vârstnicilor din România
”Nu mă lăsa să mor” - o poveste de ficțiune despre realitatea dureroasă a singurătății, din 5 decembrie în cinematografe
O joacă a unui tânăr român a dus la reinventarea sistemului de returnare a ambalajelor
McHappy Day 2025®: când faptele bune țin familiile împreună