Spune-i ca nu are nicio vina, ca nu exista niciun vinovat. Viata e tot timpul incurcata. Spune-i ca nu a fost o drama, ci o realitate in mai multe acte. Spune-i ca nu a fost o tragedie, ci o impletire fireasca de visuri, vise si veridicitate.

Spune-i ca nu m-a ranit... Nimic din tot ce-a fost spus si a fost intamplat nu m-a atins. Sau daca da, mult prea putin... Nu m-a durut. Ochii astia senini pe care i-a iubit n-au varsat o lacrima. Spune-i ca nu are nicio vina, ca nu exista niciun vinovat... Viata e tot timpul incurcata. Spune-i ca nu a fost o tragedie, ci o impletire fireasca de visuri, vise si veridicitate. Spune-i ca nu a fost o drama, ci o realitate in mai multe acte. Spune-i ca nu s-au tras inca cortinele, ca urmeaza noi si noi reprezentatii... Spune-i ca iubesc simplu cu aceeasi inima pe care a legat-o odinioara cu noduri complicate. Aminteste-i ca pe unde a trecut o data, nu se mai trece asa usor a doua oara.

Spune-i ca usile se inchid de cele mai multe ori cu un scop si ca doar cei ca mine, cu pielea fripta si sangele tare, isi gasesc drumul pe fereastra. Spune-i, da, ca am fost tare. Spune-i ca nu a existat niciun moment in urma sa cand ochii mei vedeau doar amintiri colorate. O sa creada ca sunt fraiera si slaba. Poate ma stia de piatra... Spune-i ca am inhatat din nou iubirea si ca incerc sa gasesc in ea pe cea adevarata.

Spune-i ca iubirea e orice. Incepand cu mine, trecand la tine si dand peste altii. Ca e rau cu ea si ca te arde, dar ca fara ea esti uscat, ti-e sete de moarte, iti este terifiant de dor de viata. Spune-i ca un alt el este langa mine acum chiar daca poate nu-l mai intereseaza. El este langa mine... Spune-i ca nu l-am visat niciodata. Sa nu creada ca din cauza lui mi s-au inchis portile dorintelor sau ca ceruri nemiloase imi refuza pana si minciuna viselor. Spune-i ca incerc incredibil, ca ma straduiesc mult, ca nu i-am mai dorit niciodata bratul. Inca un pic, cat sa intind mana si sa strang cenusa din amintire si reusesc imposibilul. Aminteste-i toate astea...

Spune-i ca iubirea sau lipsa ei nu m-au transformat niciodata in monstru, ca sunt calda, vie si frumoasa. Port inca intre coaste lucrul invizibil pe care toti il poreclesc intr-un mod bizar suflet. Pricajit si palid, e inca acolo si are sanse sa creasca mare din nou. Spune-i ca sufletul asta pitic o sa iubeasca din nou, sunt 99 din 100% sigura de asta. 5 degete intregi nu s-ar topi la foc mocnit din cauza asta.

Spune-i sa-si stearga ranjetul ingamfat de pe fata ca eu am invatat din povestea asta niste lectii. Niciuna din ele banala. Sunt toate grave, nu mai mi se par deloc amuzante. In cinstea lor, gura mea nu mai poate sa rada pana la urechi. Spune-i ca am uitat noptile cand imi juca prin par, zilele cand luam visele unul cate unul si le transformam in vata pe bat si serile cand imi sufla prin carne si imi soptea in urechi. Spune-i ca n-am uitat cum m-a imbratisat cand aveam si cum m-a sarutat atunci cand imi doream. Spune-i ca n-am uitat cum am plecat... Spune-i ca dupa eu m-am nascut splendida a doua oara.


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Doar spune-i....