Nu s-a auzit niciun adio, nu s-a gasit niciun suflet printre suflete, nu m-a lovit nenorocirea, nu am cules aripi de suflet de prin asternut. Cuvintele mele nu au parfum de eternitate, nu stiu sa gadile bunul simt, nici sa trezeasca senzatii de netrait.Nu stiu sa adun infinituri si sa le impart la doi ca sa marturisesc o iubire in cateva secunde. Stiu ca vorbesc prea mult caci tu ma rogi mereu sa tac. Acum vreau in sfarsit sa te ascult. O sa tac astazi caci acum stiu cat iti doresti sa ma auzi. Acum nu vreau sa imi gasesc cuvintele.

Am spus in graba si in ciuda declaratia asta ireverentioasa si deloc delicioasa s-o citeasca tot poporul. Si sa stie ca sunt rea, nabadaioasa si indracita... fara tine, fara iubirea noastra. Ma vait, urlu, ma supar cand cred ca nu imi mai apartii, sunt buna la isterii mici si mari, ma nemultumesti din orice, rad cand ma convingi de contrariu. Raman fara aer si fara lumina cand nu esti. Esti calm, ma linistesti, convingi, devii aer si lumina cand esti. Esti cea mai insuportabila si nesuferita persoana din lumea asta cand nu ma iubesti suficient. Si totusi, cand ma iubesti, doar tie iti arat tot ce este mai pur si frumos in iubirea noastra.

Un articol de Dana Negoita


Garbo - Arta de a trăi frumos!

Abonează-te pe


Vizionare placuta

ABONARE NEWSLETTER

Bucură-te de cele mai frumoase articole Garbo și pe email!

Setari Cookie-uri