Acelasi lucru se intampla si in cazul iubirilor... Ne-am obisnuit ca acea persoana sa ne apartina. Cu bune si rele, era langa noi la bine si la rau. Era parte din noi. Desi stii foarte bine ca ceea ce a fost nu va mai putea fi vreodata, te autoiluzionezi. Te cramponezi de ceea ce crezi ca ai trait doar si nu mai vrei sa-i dai drumul. Si daca pana acum existau dubii cat de mici in privinta felului de iubire pe care o simteai pentru parteneru tau, acum esti sigura. L-ai iubit cu adevarat. Si acum il iubesti mai mult decat inainte si mai toate gandurile si nostalgiile tale jubileaza in jurul amintirii lui.

Nu ti s-a intamplat sa iubesti o persoana extraordinar de mult si cu toate acestea sa fii convinsa, in cazul in care s-ar intampla sa va despartiti vreodata, ca pamantul nu o sa se sfarseasca odata cu ruperea relatiei? Ca o sa pleci cu inima usoara si o sa fii tot tu, cea de dinainte, capabila sa uite si sa o ia de la inceput fara munti de lacrimi, fara lacuri de regrete si amintiri? Si... sa nu fie deloc asa. Oare cate dintre noi dupa despartirea de persoana iubita nu au ajuns la concluzia ca realitatea si iubirea pot sa fie orice insa mai putin ceea ce credeam inainte?... Odata ce v-ati despartit si ai constientizat ca persoana respectiva nu o sa mai fie niciodata a ta, nu ai fost mai mult decat convinsa ca o iubesti nespus? Mult mai mult decat inainte...

Unii numesc aceste trairi nostalgia trecutului, altii ii spun constientizarea tarzie a iubirii, o parte dintre noi -nostalgia paradisului pierdut, iar altii dorul de ceea ce nu mai pot avea. Unii reusesc sa-si vada de viitor fara sa mai intoarca capul in trecut. Altii se ancoreaza de trecut pentru a putea suporta mai usor prezentul. Nu stiu cat science fiction si cat adevar exista in documentarul pe care l-am vazut recent, insa oameni ale caror maine fusesera amputate se comportau ca si cum acestea ar fi existat in continuare. Marturiseau chiar ca le simteau inca acolo.

Acelasi lucru se intampla si in cazul iubirilor... Ne-am obisnuit ca acea persoana sa ne apartina. Cu bune si rele, era langa noi la bine si la rau. Era parte din noi. Desi stii foarte bine ca ceea ce a fost nu va mai putea fi vreodata, te autoiluzionezi. Te cramponezi de ceea ce crezi ca ai trait doar si nu mai vrei sa-i dai drumul. Si daca pana acum existau dubii cat de mici in privinta felului de iubire pe care o simteai pentru parteneru tau, acum esti sigura. L-ai iubit cu adevarat. Si acum il iubesti mai mult decat inainte si mai toate gandurile si nostalgiile tale jubileaza in jurul amintirii lui. Daca o persoana draga a decedat, una din reactiile psihice normale este aceea de a idealiza acea persoana. Asa cum era, acea persoana a fost speciala si nu va mai exista o alta la fel ca ea. Identic si in cazul despartirilor!

Probabil ca ai aflat ca acum este cu altcineva si ii este bine. Iubeste din nou si poate mai mult decat te-a iubit pe tine. El a reusit sa fie fericit si tu nu. Si asta te doare si mai mult si te face sa-ti doresti cu si mai multa ardoare sa se intoarca la tine. Cum a putut si cum poate, cand v-ati iubit atat de mult, sa iubeasca intr-un timp atat de scurt pe altcineva? Oare atat de putin ai insemnat pentru el? Si mustrarile de constiinta, sentimentele de vinovatie, rememorarea momentelor frumoase din trecut incep sa curga pe banda rulanta. Una dupa alta, incetul cu incetul, pana cand simti ca nu mai poti, pana cand ai senzatia ca o sa explodezi sau o sa mori de prea multa iubire. Nu te speria! Aceste trairi nu sunt straine de nimeni. Nu inseamna ca esti obsedata sau in mod neaparat depresiva. Inseamna ca trebuie doar sa lasi timpul sa vindece ranile, inseamna doar ca trebuie o data pentru totdeauna sa te eliberezi de ceea ce odinioara iti facea bine, insa acum nu lasa loc decat de rau.


Vizionare placuta

Aboneaza-te la Garbo sau conecteaza-te prin Facebook pentru a primi periodic articole similare.
In lipsa unui acord scris din partea Internet Corp, puteti prelua maxim 500 de caractere din acest articol daca precizati sursa si daca inserati vizibil linkul articolului Il iubesti mai mult stiind ca este al altcuiva?.