Divortul afectiv

Importanța alegerii unui stilou de calitate pentru elevii la început de drum

28 Noiembrie 2025

Moartea e neînduplecată. N-are ceas, nici inimă, nu te-așteaptă să îți mai îmbrățișezi o dată tatăl sau să îi ceri iertare mamei

25 Noiembrie 2025

5 Iunie 2008 publicat în Familie

Divortul de pe hartie nu coincide intotdeauna cu divortul afectiv. Sufletul nu poate sa spuna "punct si de la capat" simultan cu ratiunea. Cei din jur aveau perfecta dreptate, suferinta este o definitie mult prea usoara a starii prin care treci.

Constati ca in timp ce tu erai prea ocupata ca sa-i ingrijesti ranile si sa te reculegi, in jurul tau viata isi urmeaza acelasi curs dintotdeauna. O sa devii capabila sa-i simti iarasi vibratiile, o sa te lasi din nou antrenata in tumultul ei. Inveti sa fii egoista cu tine si cu viata ta si oricat de obositoare si incarcata de noi responsabilitati ti s-ar parea existenta ta, o sa constati ca merita sa lupti pentru ea. Incetezi sa-ti mai plangi de mila si ajungi sa te redescoperi. Asa cum erai tu inainte de a fi cu el... Iar in momentul in care accepti sa te detasezi de el fizic si il pastrezi ca pe o amintire, placuta sau neplacuta, totul se lumineaza in jurul tau. Viata ta capata un nou sens. O noua etapa se produce, cea a divortului afectiv. Si mai mult, intelegi ce presupune acesta: o poveste de dragoste incheiata, un sfarsit ce poate aduce cu sine un nou inceput...