Casele Poporului
“Casele Poporului” este gestul care, prin simpla utilizare a pluralului, repara greseala originara de a transforma miezul orasului intr-un obiect destinat unui singur om. Revenind din exil, locuitorii primesc cate o parte din relieful artificial – mastaba care troneaza in varful dealului - impreuna cu dreptul de a o popula. Asemenea amfiteatrelor romane care au fost transformate in locuinte in perioada medievala, soarta Casei Poporului – un obiect de reprezentare, golit de continut si de utilitate – este de a fi redata celor care au fost stramutati pentru construirea ei.
Desacralizat, dar in sfarsit util si plin de viata, monumentul parazitat de volume adaugate se inscrie cuminte in istorie alaturi de celelalte edificii comuniste, pline de completari si modificari de fatada aparute din cauza incompatibilitatii fundamentale intre viziunea comunista asupra vietii umane si nevoile reale ale locuitorilor.
Pentru realizarea corpurilor suspendate va fi utilizat ca material de fatada DuPont Corian, iar pentru parapetii din sticla fara montanti – DuPont Sentry Glass, intrucat multe dintre terase sunt situate la mare inaltime iar incarcarile din vant sunt semnificative
O incercare de a te face mai curios, stud. Arh. Dimitrie Ştefanescu– gestul matur de asumare a trecutului si o sugestie neasteptata - de a redescoperi ce ar constitui o raportare contemporana, pornita de la 0, fata de Casa Poporului.
Schimbarea la fata a Casei Poporului -O incercare de a te face mai curios –
In primul rand, nu vrem sa distrugem Casa Poporului. Asumarea trecutului este un gest responsabil si matur pe care, sper, ca il vom putea face. Polarizarea simbolistica a acestui edificiu este mai mult decat evidenta, el adunand sub acelasi invelis geometric o intreaga suita de intelesuri: trecutul recent (regimul comunist), vechiul Bucuresti (reprezentat de cartierul Uranus), suferinta unui popor intreg, politica (atat cea trecuta cat si cea prezenta).
Casa Poporului este probabil singurul monument arhitectural de renume international din Bucuresti, restul palind din pacate in fata masivitatii acesteia. Putem spune ca Bucurestiul este ascuns in spatele sau.
Caius Covrig își donează ziua și face apel la umanitate! Hai să facem echipă și să-l ajutăm pe Alin !
Ce își doresc gravidele din România pentru copiii lor. Psiholog: Resimt o responsabilitate imensă de a-și ști copilul în siguranță pe viitor
Irina, eleva de 10 ce vine zilnic la școală de la 15 kilometri distanță, își dorește ca într-o zi să fie studentă la Teatru
Inima Copiilor strânge 10.000 de promisiuni pentru extinderea secției de Cardiochirurgie de la Marie Curie